Potrivit studiului, mai mult de 9 din 10 români (91%) sunt de acord cu faptul că România are nevoie de un proiect de ţară, peste 90% dintre aceştia admit că perioada actuală este un moment bun pentru lansarea unui asemenea proiect, iar respondenţii care provin din zona Transilvania şi Banat sunt cei mai deschişi cu privire la acest subiect.
Iniţiativa dezvoltării proiectului de ţară ar trebui să aparţină preşedintelui României, spun mai mult de jumătate dintre subiecţii care sunt de acord cu necesitatea demersului (53%), în timp ce 20% o atribuie premierului, 13% societăţii civile, iar 8% optează, în proporţii egale, pentru Academia Română şi mediul privat. Indicarea preşedintelui ţării drept iniţiator al proiectului este prezentă mai mult în rândul respondenţilor femei, a celor cu studii elementare şi care au rezidenţa în mediul urban.
Prim-ministrul este preferat mai degrabă de respondenţii cu studii medii şi de cei din mediul rural, iar societatea civilă de bărbaţi, de respondenţii cu studii superioare şi de cei care locuiesc în mediul urban. Ierarhia opţiunilor se păstrează şi în cazul implicării entităţilor enumerate în redactarea unui proiect de ţară.
Studiul a fost realizat în cadrul unui proiect iniţiat de IRES şi numit ‘Proiect. ROMÂNIA’, pentru evaluarea percepţiilor publice ale cetăţenilor cu privire la necesitatea unui proiect de ţară pentru România.
‘Timp de mulţi ani, după 1989, românii au conservat melancolia perioadei comuniste, studiile sociologice de percepţie realizate pe această temă arătând că memoria socială cu privire la perioada comunistă nu a fost în primii 25 de ani după Revoluţie atât de puternică încât să ne aducă aminte constant despre neajunsurile acelor vremuri’, explică Vasile Dâncu, preşedintele IRES.
Acesta mai precizează că, pe de altă parte, după 1989 nu a existat un proiect major pentru societate care să-i mobilizeze pe români şi să-i determine la acţiune socială în vederea dezvoltării pe termen lung a ţării, în acelaşi timp am suferit, pe termen lung de deficit de reflecţie strategică.
De asemenea, nu a existat nici vreun proiect care să cultive încrederea în instituţiile democraţiei sau în stat pe fondul eşecului repetat al reformei sectorului public şi pe fondul politizării continue a acestuia. Iar lipsa unui proiect naţional, lipsa unor repere care să dirijeze evoluţia României spre un orizont de aşteptare, îi face pe oameni să caute repere în trecut.
‘Rezultatul alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2014, pe fondul activării la vot a tinerilor şi a unor comunităţi care nu au fost mobilizate din punct de vedere politic până atunci, a fost perceput în mediile de dezbatere din ţară, dar şi din străinătate drept un moment zero pentru România. Optimismul românilor cu privire la direcţia în care merge ţara este la cote maxime, încrederea în noul preşedinte este ridicată, contextul este aşadar unul cât se poate de favorabil pentru a vorbi despre viitor, pentru a face proiecţii, pentru a aduce în discuţie necesitatea dezvoltării pe termen lung a României în baza unui proiect articulat’, mai susţine sociologul clujean.
Demersul iniţiat de IRES are ca finalitate deschiderea unei dezbateri publice cu privire la necesitatea unui asemenea proiect, dar şi cu privire la necesitatea poziţionării României printr-un efort de gândire strategică.
Studiul a fost realizat pe 1.146 indivizi de peste 18 ani în perioada 12-13 ianuarie.