Discrepanţa este rezultatul a trei tendinţe pe piaţa forţei de muncă, respectiv faptul că numărul femeilor susceptibile de a avea un loc de muncă este mai mic decât cel al bărbaţilor, numărul orelor şi în consecinţă al anilor de muncă prestaţi este mai mic în cazul femeilor decât în cazul bărbaţilor şi, în medie, salariile femeilor sunt mai mici decât salariile bărbaţilor, potrivit Agerpres.
Sistemele de pensii nu reflectă în mod neutru parcursul profesional din trecut, ceea ce înseamnă că pensiile pot reduce, perpetua sau chiar întări inegalităţile de gen pe piaţa forţei de muncă şi în ceea ce priveşte distribuţia responsabilităţilor familiale între femei şi bărbaţi.
Situaţia este foarte diferită în rândul statelor membre ale UE din acest punct de vedere. Într-un număr mare de state s-au constatat diferenţe de pensie foarte mari între bărbaţi şi femei, cele mai accentuate fiind în Luxemburg (47%) şi Germania (44%). La polul opus, cele mai mici diferenţe de pensie s-au înregistrat în Estonia (4%), urmată de Slovacia (8%). Într-un număr de 17 state membre, printre care şi România, există diferenţe mai mari sau egale cu 30%.
Studiul constată că maternitatea şi căsătoria contribuie la creşterea diferenţelor de pensie dintre bărbaţi şi femei. Diferenţele sunt mai reduse în cazul femeilor necăsătorite, chiar dacă acestea rămân ridicate, de 17% în medie. Datele arată în mod clar o ‘penalizare a maternităţii’, aceasta ducând la dezavantaje în ceea ce priveşte pensiile femeilor în aproape toate statele membre.
Recomandările din 2013 ale CE către România date publicităţii la sfârşitul lui mai notează că, deşi România nu riscă să fie supusă presiunilor bugetare pe termen lung sau mediu, ţara noastră este expusă pe termen lung unui risc mediu ca urmare a cheltuielilor legate de îmbătrânirea populaţiei. Astfel, există preocupări cu privire la sustenabilitatea şi adecvarea sistemului de pensii, având în vedere procentul scăzut al contribuabililor activi pe piaţa muncii în raport cu pensionarii.
De asemenea, textul notează că România este în prezent unul dintre cele doar două state membre care nu a luat încă nicio decizie în sensul egalizării vârstei de pensionare pentru femei şi bărbaţi şi în care rata de ocupare a lucrătorilor vârstnici, de 41,4% în 2012, este considerabil mai mică decât media UE, recomandând măsuri pentru remedierea acestor situaţii.