STUDIU: Prietenii pot influenţa stările de frică şi anxietate ale copiilor

În cadrul unui experiment, cercetătorii au oferit unor copii cu vârste cuprinse între 7 și 10 ani informații despre niște animale „înfricoșătoare”. Eu au analizat modul în care copiii reacționează independent dar și după ce aceștia au discutat despre ce au văzut cu prietenii lor. După ce au vorbit cu prietenii lor, copii au avut tendința să își schimbe opiniile în funcție de reacțiile prietenilor lor față de animale, arată studiul.

Potrivit studiilor, copiii au tendința să-și aleagă prietenii care au trăsături comune cu ale lor și, de asemenea, pot prelua anumite trăsături de la aceștia, potrivit coordonatorului studiului Jinnie Ooi, cercetător psiholog la Universitatea East Anglia din Marea Britanie.

„În studiul nostru, există dovezi care indică faptul că prietenii au nivele similare de exprimare a anxietății și în ce privește reacțiile de teamă, chiar înainte ca ei să poarte o discuție, și că devin foarte asemănători în ce privește temerile lor după ce au discutat”, potrivit lui Jinnie Ooi.

Tulburările de anxietate reprezintă una din cele mai întâlnite boli mentale, afectând la un moment dat un adult din cinci, potrivit datelor U.S. National Institutes of Health. Simptomele apar pentru prima dată în copilărie.

Alte articole

Adriana Bahmuțeanu, apel public către Ciolacu pentru a-și recupera băieții din casa lui Silviu Prigoană: „Vă scrie o mamă îndurerată fiindcă nu-și poate ține în brațe copiii orfani”. Răspunsul premierului

Copiii lui Silviu Prigoană au rămas fără tată. Programul pe care tatăl lor îi obliga să-l respecte. Cui rămâne averea după moartea afaceristului

Pentru acest studiu, 106 băieți și 136 fete cu vârste apropiate au completat chestionare pentru a măsura anxietatea și părerile lor despre teamă.

Apoi, participanților le-au fost arătate imagini cu două animale care nu le erau cunoscute — cuscusul comun (Spilocuscus maculatus) și pisica marsupială (Dasyurus maculatus) — marsupiale australiene. Cercetătorii au citit două versiuni diferite de informații despre aceste animale — o versiune neutră și o alta care le descria drept creaturi periculoase.

Cercetătorii au analizat modul în care copiii au perceput fiecare animal în parte, după care le-au cerut copiilor să discute despre aceste creaturi cu prietenii lor.

Pentru a vedea cum s-au simțit copiii după aceste discuții, cercetătorii le-au oferit hărți care aveau desenate animalele pe un traseu și au cerut copiilor să marcheze locul unde ar vrea ei să se afle în imagine. Copiii care au indicat pe hartă puncte îndepărtate în raport cu animalele au arătat astfel că au vrut să evite animalele, acest lucru indicând teama.

După ce au vorbit cu prietenii lor, copiii au avut tendința de a avea reacții de teamă similare cu ale prietenilor lor, au indicat cercetătorii în jurnalul Behaviour Research and Therapy.

Studiul a scos la iveală totuși anumite diferențe de gen. Când perechi de băieți au discutat despre animale, ei au avut tendința de a exprima o teamă mai mare față de animale. În schimb, perechile de fete au arătat o scădere semnificativă a sentimentului de frică.

Temerile copiilor nu au devenit obligatoriu mai pregnante atunci când au discutat despre ele cu prieteni apropiați și mai anxioși.

Studiul este destul de restrâns și nu demonstrează cât de mult influențează colegii sau prietenii sentimentul de frică comparativ cu alți factori precum familia sau genetica.

„Tulburările de anxietate din copilărie sunt cele mai des întâlnite forme de tulburări psihologice la copiii preadolescenți”, susține Jinnie Ooi. „Acest studiu are rolul de a contribui la prevenirea problemelor legate de anxietate, spre exemplu prin activități făcute la școală și de asemenea pentru a informa despre intervențiile de tratament într-un cadru clinic pentru tulburările de anxietate din copilărie”, potrivit cercetătoarei Jinnie Ooi.

Studiul a fost publicat în numărul din decembrie al jurnalului de specialitate Behaviour Research and Therapy.

Citeşte şi Un nou studiu arată o legătură între depresie şi mortalitatea de cancer