STUDIU: Privitul la televizor poate contribui la declinul memoriei în cazul persoanelor de peste 50 de ani

Trei ore şi jumătate petrecute în fiecare zi în faţa televizorului afectează memoria verbală a persoanelor cu vârste de peste 50 de ani, potrivit unui studiu publicat în jurnalul Scientific Reports.

Concluziile acestei cercetări indică faptul că obiceiul de a privi la televizor ar trebui să fie echilibrat cu alte activităţi, au indicat oamenii de ştiinţă.

”De peste un deceniu a existat un interes cu privire la efectul obiceiului de a privi la televizor asupra cogniţiei, însă mare parte din această literatură s-a concentrat asupra copiilor”, a declarat una dintre coautorii studiului, dr. Daisy Fancourt.

”Mult mai puţină atenţie a fost acordată efectelor privitului la televizor asupra celuilalt capăt al ciclului de viaţă, în ciuda faptului că timp de peste 25 de ani s-au emis ipoteze potrivit cărora privitul în exces la televizor poate contribui la dezvoltarea demenţei”, a adăugat specialista.

Alte articole

Diferenţe colosale între notele de la Evaluarea Naţională ale copiilor din mediul rural, faţă de cei din urban. Studiul care arată prăpastia dintre cele două Românii

Mitul celor doi litri de apă pe zi, dărâmat. Ce spune cel mai recent studiu al cercetătorilor japonezi

Cercetătorii au analizat date de la 3.662 de adulţi de 50 de ani şi peste această vârstă, prelevate în perioadele 2008-2009 şi 2014-2015.

Persoanele care s-au uitat la televizor mai mult de trei ore şi jumătate pe zi au manifestat, în medie, o diminuare cu 8-10% a memoriei verbale de-a lungul perioadei de şase ani.

În cazul adulţilor care au petrecut mai puţin timp în faţa televizoarelor s-a observat un declin de circa 4-5% a memoriei cuvintelor şi limbajului.

”În timp ce privitul la televizor poate avea şi beneficii, cum ar fi cele educative, în urma vizionării documentarelor, sau pentru relaxare, ca modalitate de reducere a stresului, acest studiu sugerează în general că adulţii cu vârsta peste 50 de ani ar trebui să încerce să se asigure că privitul la televizor este echilibrat cu alte activităţi constrastante”, a notat Fancourt.

Autorii susţin că privitul la televizor este o activitate pasivă, ce poate reduce cantitatea de timp dedicată activităţilor cu efect stimulator, precum lectura.