Succesiunea este un drept, dar nu este obligatorie și conform legii, poți renunța oricând la el. Articolul 700 din Codul Civil stabilește un termen de 6 luni de la data decesului, în care moștenitorul legal trebuie să declare opțiunea sa succesorală, adică să decidă dacă acceptă sau renunță la moștenire, potrivit romaniinostri.ro. În cazuri de forță majoră, termenul poate fi prelungit cu încă 6 luni, dacă moștenitorul nu a putut exercita dreptul său la succesiune.
Acceptarea succesiunii se realizează prin demararea procesului de moștenire, în timp ce renunțarea la succesiune reprezintă un act juridic, o declarație scrisă prin care moștenitorul afirmă că renunță la bunurile materiale care i s-ar fi cuvenit din moștenire.
De asemenea, dacă un moștenitor cunoștea faptul că are dreptul la moștenire, dar nu a renunțat oficial la succesiune și nici nu a luat o poziție în termen de un an de la decesul persoanei decedate, el poate pierde dreptul la moștenire. Cu toate acestea, în decursul acestui an, moștenitorul poate decide în orice moment să accepte succesiunea, cu excepția cazului în care alți moștenitori legali au acceptat deja moștenirea înaintea sa.
Citește și: Cât costă o succesiune la notar. Care sunt actele necesare și ce taxe trebuie să plătească românii
În ceea ce privește moștenirea părinților, frații și surorile au drepturi egale. Conform legii, bunurile materiale ale defunctului se împart în părți egale, proporțional cu numărul de copii al persoanei decedate. Atât copiii născuți în căsătorie, cât și cei născuți în afara căsătoriei au dreptul la trei sferturi din averea defunctului. Celălalt sfert revine soțului/soției persoanei decedate. Există doar un caz în care un copil își poate pierde dreptul la moștenire, și anume atunci când acesta renunță în mod explicit, prin act scris, la partea sa de moștenire.
Dacă persoana decedată nu a avut copii, moștenirea se va împărți între soț/soție (dacă există) și frații defunctului, care au dreptul la moștenire. În cazul fraților, succesiunea se realizează proporțional cu numărul de frați în viață. Casa părintească face parte din patrimoniul total al persoanei decedate și, în consecință, se împarte egal între copii și soț/soție. Cu toate acestea, soțul/soția are dreptul de a locui temporar în casa respectivă.
Citește și: Un italian şi-a omorât fratele, cumnata şi pe cei doi nepoţi, pentru moştenirea lăsată de tatăl său
Pentru a face succesiunea este nevoie să achitați anumite taxe, precum:
1. Onorariul notarului – dacă moștenirea este supusă dezbaterii în fața unui notar. Onorariul variază în funcție de valoarea totală a bunurilor succesorale (mobile și imobile) și de fiecare birou notarial.
2. Taxa de intabulare – dacă moștenitorul dorește înregistrarea certificatului de moștenitor în cartea funciară. Această acțiune nu este obligatorie.
3. Taxele judecătorești – în cazul în care moștenitorii nu se înțeleg și succesiunea este supusă judecății. Costurile depind de durata procesului de succesiune, numărul de moștenitori implicați și complexitatea cazului, precum și de alte proceduri juridice.
4. Impozit către stat – dacă succesiunea este dezbătută după 2 ani de la deces. Impozitul reprezintă 1% din valoarea totală a bunurilor succesorale (mobile și imobile).