Radu Anton Roman, supa pe care toată lumea ar trebui să o consume atunci când e caniculă
Ingrediente:
Mod de preparare:
Roșiile se taie cubulețe, iar ceapa și morcovul se rad. Se pun la fiert în 2 litri de apă, împreună cu orezul, condimentele, roșiile, ceapa și morcovul. După aproximativ 30 de minute, se îndepărtează de pe foc și se adaugă verdeața tocată, așa cum sugera autorul.
Beneficiile consumului de roșii:
Roșiile sunt o sursă excelentă de vitamine și minerale, având un conținut bogat în vitamina A, C, K, fibre și licopen. Acestea sunt benefice pentru inimă, protejând împotriva bolilor cardiovasculare. Licopenul din roșii, de exemplu, ajută la reducerea colesterolului LDL (colesterolul „rău”). Consumul regulat de roșii poate preveni atacurile de cord și accidentele vasculare cerebrale. În plus, betacarotenul din roșii protejează pielea împotriva radiațiilor UV.
Radu Anton Roman: Ciorba de burtă
De origine oriental-mijlocie, cel mai probabil arabo-turceascã (cinci secole de vasalitate!) ciorba de burtã a devenit bun naţional românesc nu numai prin popularitatea excepţionalã ci şi prin adaosurile creatoare – smântâna, gãlbenuşul, leuşteanul, zarzavatul de supã, oţetul – care au autohtonizat-o
Oricum, ciorba de burtã, un fel de supã de ceapã a esticilor – mâncare completã luând mahmureala cu mâna – e la ea acasã mai ales în Bucureşti, în por- turile dunãrene şi în Dobrogea (cele mai „turcizate“ locuri prin secole) şi are darul, în Valahia, de a fi oferta principalã a oricãrei ospãtãrii care vrea clientelã.
Se mãnâncã, desigur, în cantitãţi notabile şi la Suceava sau Satu Mare dar, de la Severin la Agigea, se mãnâncã numai ciorbã de burtã 1 kg burtã de vacã sau viţel
• 1 cãpãţânã mare usturoi
• 2 gãlbenuşuri
• leuştean, sare, piper
• 2 kg ciocãnele şi picioare de vacã
• 100 ml oţet
• 200 ml smântânã
• 500 g zarzavat supã – 2 cepe, 2 morcovi, 2 pãstârnaci
Seara:
• Se pun 5 1 de apã la fiert cu ciocãnelele şi picioarele sparte, se spumuieşte
• Se spalã burta, se taie în bucãţi potrivite, se aruncã grãsimea, se curãţã de pieliţa „zbârcitã“, se freacã cu mãlai şi cu oţet
• Se lasã pânã dimineaţa în apã rece cu o linguriţã de bicarbonat, sã-I scoatã acidul din musculaturã
• Dupã trei ore de fiert se scot oasele şi ciocãnelele din oalã şi se dezoseazã, tãind zgârciurile (şi ce mai e) tãieţei de 1 cm lãţime
Dimineaţa:
• Se pune burta la fiert în apa în care au fiert oasele completatã la 5 litri
• Se rad morcovii, pãstârnacul, se toacã ceapa din cuţit
• Dupã trei ore se trage oala de pe foc se scoate burta şi se taie tãieţei de aprox. 1 cm lãţime – 3 cm lungime (sau cum vreţi)
• Se pune iar totul la fiert – burta, zgârciurile de la ciocãnele, oţetul şi zarzavatul – încã vreo orã
• Ciorba trebuie sã fie cât gros atâta zeamã, deci sã scadã vreo 3 litri din cei 5 iniţiali; ce scade sub, se adaugã
• Se piseazã usturoiul, se freacã cu 1 lingurã sare (cu vârf), gãlbenuşuri, smântânã şi puţinã zeamã rãcitã din ciorbã
• Se drege ciorba cu usturoi şi restul, se pipereazã dupã gust, se presarã leuştean
• Se oferã fierbinte, cu ardei iute, dar sã fie la-ndemânã şi o „olivierã“ (aşa-i spune?) cu mujdei, oţet, smântânã, cã fiecare le are pe-ale lui Cunosc oameni care mãnâncã zilnic mãcar o ciorbã de burtã iar Bucureştii, Brãila, Galaţii, Constanţa, Craiova, Turnu Severin au, fiecare, cârciumile sale vestite şi cãutate numai pentru ciorba asta.
La Brãila, cel puţin, la o cârciumã de vaporeni (nu dau nume, cã e reclamã şi n-a plãtit) care deschide la cinci dimineaţa, coada începe de la trei, iar primarul îşi pune pile prin şeful poliţiei sã-i ţinã loc!
Sunt variante, desigur: vara se toacã şi un ardei roşu gras, se stoarce şi o roşie coaptã. Atenţie, se poate şi fãrã picioruşe şi ciocãnele de vacã, dar atunci trebuie sã mãrim corespunzãtor cantitatea de burtã.
Oricum, e ceva ciudat cu ciorba asta subtilã, care vorbeşte cam mult despre noi: pute, dar e gustoasã, dacã ajungi sã te obişnuieşti cu ea; face rãu, e grea, îngraşã, dar prea e bunã şi nu ne-o putem refuza; vine de la turci, dar se preface cã e de-a noastrã; e vulgarã, e din chestii pe care alţii le aruncã scârbiţi dar noi o mâncãm toţi, mai ales elita!
Radu Anton Roman a fost un jurnalist, scriitor și realizator TV cu o pasiune pentru gastronomie. Pe parcursul vieții sale, a publicat diverse lucrări, de la poezii și romane până la eseuri și rețete culinare. Din 1997, s-a dedicat și domeniului gastronomic, contribuind semnificativ la cultura culinară românească.