CTP a obișnuit publicul din România cu spiritul său critic. Rareori ziaristul vorbește despre persoanele publice pe care le apreciază.
În mod surprinzător, fostul susținător al lui Ion Iliescu a dezvăluit că are cel puțin un antrenor român pe care-l apreciază. Este vorba despre Gică Hagi, pentru care gazetarul are „toată admirația”.
„Toată admirația, domnule Țepelin, pentru ce a făcut după ce n-a mai fost cel mai mare fotbalist al României. Pentru că statistic, pe bază de analize clare, Gheorghe Hagi este cel mai mare fotbalist al României. Dar inima mea va rămâne totdeauna la Nicolae Dobrin.
Cum și la tenis statisticile spun că Djokovic este cel mai mare jucător al tuturor timpurilor, dar eu voi rămâne totdeauna la Federer”, a declarat CTP, într-un interviu pentru GSP.
Gică Hagi i-a întrecut toate așteptările lui CTP, care a enumerat calitățile „Regelui”.
„După ce n-a mai jucat fotbal, Hagi a avut un început dezastruos în antrenorat, venind la națională mult prea devreme. Apoi a dat dovadă de o voință, de o tărie psihică, de o formidabilă dorință de a face ceva pentru fotbalul românesc și a reușit să se construiască pe sine ca tehnician.
Am toată admirația pentru Gheorghe Hagi, pentru ce a făcut. A luat lucrurile de la zero, după ce a venit pripit la națională a înțeles că antrenoratul e altceva decât să fii cel mai bun fotbalist și a început să construiască în fotbalul românesc. Așa s-a construit și pe sine ca antrenor, odată cu echipele cu care a lucrat. Cel mai sănătos lucru din fotbalul românesc de după ’89 l-a făcut Gheorghe Hagi.
(…) Și m-a impresionat, de asemenea, faptul că a refuzat să fie și antrenorul naționalei. Pe mine, Hagi m-a impresionat ca antrenor mai mult decât Iordănescu sau Lucescu, care sunt considerați vârfurile”, a mai punctat CTP.
Gică Hagi a reușit să construiască jucători de la zero, a subliniat CTP, ceea ce-l face pe „Rege” cel mai mare jucător și antrenor român de fotbal din istorie. Mai mult, controversatul ziarist cere ca FRF și structurile administrative ale statului să se implice în promovarea ideilor lui Hagi și chiar implicarea directă a acestuia în dezvoltarea fotbalului din țara noastră, aflat în cea mai proastă perioadă din istorie.
„Hagi s-a construit pe sine. Hagi a învățat enorm. Cumva, atât Lucescu, cât și Iordănescu au preluat niște jucători. Au avut niște jucători pe care nu i-au format ei. În vreme ce Hagi a făcut acest lucru foarte greu: să o ia de la zero, cu necunoscuți, cu tineri și, în același timp, el neavând experiență. Dimpotrivă, având o experiență negativă ca antrenor, pe care a reușit să și-o depășească acum.
Eu cred că Hagi ar trebui, totuși, să aibă un cuvânt de spus în fotbalul românesc, la nivel de națională, la nivel de organizare a fotbalului românesc”, a mai transmis CTP.
În prezent, CTP este colaborator cu GSP, după ce a fost dat afară de la Digi 24.
De-a lungul timpului, gazetarul a recunoscut că l-a susținut pe Ion Iliescu. Mai mult, dacă ar avea de ales, la fel ar vota și acum.
„L-am votat pe Ion Iliescu în 1990 și în 2000. În `90, deoarece m-am gândit că Rațiu sau Câmpeanu erau soluții neviabile pentru o Românie abia ieșită din comunism (și așa gândesc și acum). În 2000, pentru că l-aș fi votat și pe dracu, ca să nu ajungă CV Tudor președintele României”, a mărturisit CTP, într-un editorial pentru Republica.
În 1990, CTP i-a criticat aspru pe protestatarii anti-FSN și anti-Iliescu, în ziarul Adevărul. De asemenea, el a considerat perfect justificate violențele minerilor, din București, în urma cărora au fost spitalizate și ucise sute de persoane.
„Că pe 13 iunie a avut loc în București o tentativă de lovitură de stat este un fapt a cărui negare nu poate fi discutată decât în termenii cretinismului sau candorii, după cum se exprima dl Răzvan Teodorescu.
Oricine s-a aflat în acele ore la Televiziune, la Interne sau la Poliție poate rememora mirosul sălbăticiei și fricii care pluteau în aer. E lesne de înțeles că imaginile din seara aceea, transmise de TVR, și mai ales lipsa oricăror imagini, vreme de 40 de minute, pe micul ecran, au creat, inevitabil, o stare de tensiune, de panică, în întreaga țară.
Ceea ce s-a întâmplat a doua zi în București, începând cu primele ore ale dimineții, a fost o reacție tot atât de inevitabilă; spirala violenței, odată inițiată, urcă întruna. Această reacție s-ar fi produs și în lipsa apelului prezidențial, care a avut ca principal efect diminuarea creditului de care se bucură Președintele și Guvernul.
În aceste condiții, comportamentul grupurilor minerești și muncitorești nu a fost, nici nu avea cum să fie, pașnic (…)”, a notat CTP în ziarul Adevărul, în 1990, potrivit EVZ.