Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul. Sfantul Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului, numit de traditie „Ingerul Pustiei”, avea sa impartasesca soarta majoritatii proorocilor lui Israel, al caror ilustru sir il incheie: marturisind adevarul pana la capat si incumetandu-se sa-l certe cu asprime pe regele Irod Antipa pentru ca traia in desfranare cu Irodiada (care-i era cumnata), in cele din urma i se taie capul (Irodiada a uneltit, Salomeea a cerut si Irod a dispus, impartind toti trei un pacat mai mare decat toate cele savarsite pana atunci). Vechiul Israel, intruchipat de cei trei calai orbiti de patimi, isi traia astfel trufasa agonie, tavalindu-se inca o data in sange sfant, dar Noul Israel al credintei, propovaduit de Ioan, rasarea cu Hristos, spre lumina si mantuirea neamurilor: „La ai Mei am venit, si ai Mei nu M-au primit; chema-voi neamurile, si acelea Ma vor preamari”.
Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul este sarbatorita de catre Biserica Ortodoxa in fiecare an la data de 29 august. Acesta s-a nascut in cetatea Orini, fiu al Elisabetei si al preotului Zaharia. I-a fost atribuit supranumele de „Inaintemergatorul” datorita faptului ca a anuntat venirea lui Hristos.
Conform Evangheliei, Irod, in cadrul celebratii zilei sale de nastere, ordona taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea perioada, Ioan Botezatorul era in temnita din Castelui lui Irod de la Maherus. Motivul intemnitarii este unul simplu: Ioan il critica public pe Irod pentru traiul nelegiut de care a dat dovada alaturi de Irodiada, sotia fratelui sau. Urandu-l pana in maduva oaselor, aceasta ii cere fiicei sale, Salomeea sa ii spuna lui Irod ca doreste capul lui Ioan ca rasplata.
Irod, de teama ca Ioan Botezatorul ar putea invia, decide doar trupul acestuia sa fie dat ucenicilor pentru a fi inmormantat la Sevastia, pe cand capul sau a fost ingropat de catre Irodiada in curtea sa.
Conform traditiei, Sfanta Ioana este cea care a luat capul Sfantului Ioan din curtea Irodiadei si l-a ingropat la Ierusalim in multele Eleonului. Acolo a ramas pana pe vremea imparatilor Constantin si Elena, care au dus capul la Emesa, Siria. Asadar, cea de-a doua aflare a capului Sfantului Ioan Botezatorul a luat loc la Emesa in anul 453.
Ulterior, capul sau a fost ingropat la Comane, iar mai apoi a fost dus de catre Sfantul Ignatie la Constantinopol in anul 860. In timpul cruciadelor, o parte a capului sau a fost luata de la Constantinopol de catre latini si a fost dusa la o biserica din Amiens.
Citeşte şi SANZIENE sau DRAGAICA. Tradiţii şi obiceiuri de Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul
Aceasta sarbatoare reprezinta ultima mare sarbatoare a anului bisericesc, avand in vedere ca acesta se incheie pe 31 august.
In aceasta zi se tine post aspru. De asemenea, este recomandat ca sa nu se manance pepeni, dat fiind faptul ca forma acestora aduce aminte de cea a capului lui Ioan Botezatorul. Tot in aceasta zi, in unele regiuni rurale nu se foloseste cutitul, toata mancarea fiind rupta cu mana. Tot un obicei care vine din popor este acela de a tine post „de la cruce pana la cruce”. Acest post era unul de doua saptamani, care totusi nu este consemnat in calendarul crestin. Postul avea rolul de a ii curati pe toti cei care au savarsit pacate grave sau chiar omoruri. Cei care decideau sa posteasca in acea zi mancau doar turte de grau sau malai.
„Sf. Ion taie capul pe curechi”; „Irod i-a taiat capul pe curechi”. De aceea se posteste, nu se mananca fructe sau legume rosii. Unii mananca numai struguri sau ajuneaza. Nu se mananca din blid sau tipsie. Oamenii impart mere, pere, castraveti.
Mai mult, in aceasta zi nu se mananca varza, caci Sfantului Ioan de sapte ori i-au taiat capul pe varza si iar a inviat. Nu e bine sa se manance fructe rotunde, care seamana cu un cap (mere, pere, nuci, capatani de usturoi) sau cu o cruce (nuci, pepene), nu se bea vin rosu.
Moastele lui Ioan Botezatorul, mai bine zis mana dreapta a acestuia a trecut prin numeroase aventuri de cand a fost despartita de trup acum doua mii de ani, relateaza presa britanica.
Conform traditiei crestine, Sfantul Evanghelist Luca, ajungand in cetatea Sevastiei, unde se spune ca a fost ingropat trupul lui Ioan Botezatorul, a luat de acolo mana dreapta a proorocului, a adus-o in cetatea lui, la Antiohia, unde prin ea s-au savarsit multe minuni, printre care si ce-a a balaurului. Se spune ca un balaur isi avea cuibul in preajma cetatii Antiohiei. Pe acest balaur, locuitorii pagani de acolo il socoteau a fi Dumnezeu si-l cinsteau cu jertfe, in toti anii, iar jertfa adusa lui era un om. Balaurul, tarandu-se afara din cuibul sau si aratandu-se inspaimantator la vedere, casca gura mare, lua jertfa si o sfasia cu dintii. Si, trecand timpul, a venit si randul unuia dintre crestini sa dea pe fiica sa balaurului. De aceea, tatal fetei alese ca jertfa s-a rugat lui Dumnezeu si Sfantului Ioan Botezatorul, ca sa i se izbaveasca fiica de moartea cea amara. Si i s-a luminat cugetul sa faca urmatorul lucru: a cerut sa se inchine la sfanta mana a Sfantului Ioan; si in timp ce saruta mana, el a rupt cu dintii, in ascuns, degetul cel mare de la mana sfantului si, dobandind ceea ce dorea, a iesit din biserica. Iar cand a sosit ziua de jertfa si era adunat tot poporul, a mers si tatal fetei ducand pe fiica sa. Si apropiindu-se de balaur, care cascase gura si astepta jertfa, i-a aruncat in gatlej sfantul deget al Inaintemergatorului. Iar odata cu aceasta, balaurul a murit. Si tatal s-a intors acasa, cu fiica sa vie, povestind minunata ei izbavire. Iar multimea poporului, minunandu-se de aceasta mare minune, a multumit lui Dumnezeu si Sfantului Ioan, zidind o biserica mare inchinata Sfantului.
Citeşte şi CALENDAR ORTODOX 2014: Liber la nunţi de pe 16 august