Investigaţia de cinci luni a publicaţiei The Boston Globe face mai multă lumină asupra vieţilor lui Djokhar şi Tamerlan Ţarnaev, fraţii ceceni suspectaţi că au plasat bombe improvizate în oale sub presiune, omorând trei persoane şi rănind peste 260 la Maratonul din Boston.Djokhar Ţarnaev, în vârstă de 20 de ani, riscă pedeapsa cu moartea, în timp ce fratele său a fost ucis de poliţie, la vârsta de 26 de ani, în urma unui schimb de focuri, după explozie.
Noi detalii despre trecutul familiei cecene originare din Daghestan dezvăluie că motivul atentatelor cu bombă ar putea fi mai complex decât simpla presupusă influenţă a islamismului radical.
Time relevă patru aspecte ale investigaţiei asupra familiei Tsarnaev.
În primul rând, Tamerlan a spus că aude voci. O cecenă care locuieşte în zona oraşului Newtown, Anna Nikaeva, a declarat că mama celor doi tineri ignora faptul că fiul ei suferea de vreo boală mentală. Un prieten care îl însoţea pe Tamerlan la moschee a spus că acesta descria vocile pe care le auzea ca pe un „control maiestuos al minţii”. Cei doi părinţi au mers în mod regulat la psihiatru după ce au imigrat în Statele Unite.
Djokhar era traficant de droguri şi a picat atât de multe examene la facultate încât i s-a interzis să revină la University of Massachusetts, la Dartmouth, în semestrul din primăvară. El nu se bucura de aceeaşi atenţie ca fratele său boxer, iar potrivit unui antrenor nu se mai întâlnise cu vreun membru al familiei de aproximativ trei ani.
De asemenea, Anzor Ţarnaev, tatăl celor doi, ar fi putut să mintă că era persecutat în Kîrgîzstan atunci când a cerut azil în Statele Unite, experţii subliniind că nu există vreo dovadă în acest sens. Un prieten de familie a spus că Anzor „a inventat acest lucru”. The Boston Globe apreciază că familia fugea de infractori ruşi sau doar de sărăcie. Însă Anzor locuieşte în prezent în Daghestan şi ar suferi de tulburări de stres posttraumatic.
Vizita lui Tamerlan în Dagestan, împreună cu doi prieteni, ar fi putut avea legătură cu asasinarea unui prieten de-al său, Brendan Mess, în 2011. El nu a participat la înmormântare, potrivit unui prieten „nedumerit” de acest lucru. Când a revenit din această ţară, prietenii au observat schimbări, inclusiv de natură emoţională. Ei au observat că a devenit mai serios, iar acesta a vorbit cu teamă de vocile pe care le auzea.