Ea este tanti Rodica, o femeie abandonată de părinți la casa de copii, de proprii copii plecați în străinătate și de soț, plecat la ceruri. Cu siguranță copiii nu sunt făcuți pentru a le aduce părinților o cană cu apă la bătrânețe, dar nici să îi abandoneze în singurătate și sărăcie, atunci când au cea mai mare nevoie de ei.
Rodica, o femeie care a crescut șase copii, se luptă acum cu greutățile vieții de una singură, însă, cel mai greu lucru de digerat este singurătatea, după ce copiii ei au ales străinătatea.
Mirajul sănătății a fost mai important decât necazul mamei, iar tragedia este accentuată de pierderea soțului ei, luptându-e acum singură cu toate provocările pe care viața, în continuare, i le oferă. Tanti Rodica de multe ori nu are nici măcar bani de pâine și își potolește foamea cu câte un cartof fiert sau un ceai.
Destinul ei a fost unul promițător încă din copilărie, fiind obișnuită cu grijile și necazurile după ce a fost abandonată de părinți și crescută într-un orfelinat. Niciodată nu și-a imaginat că va fi părăsită de copiii pe care i-a crescut cu atâta drag. Speră totuși că pruncii ei, pentru care uneori uita de ea să le ofere lor ce este mai bun, să își mai amintească din când în când că au o mamă, și nu doar să vină la înmormântare.
„Lasă-ne în pace să trăim. Ce să facem? Așa-s copiii în ziua de azi. Nu am niciun leu, sunt zile în care nu am ce pune pe masă, nici bani de pâine nu am. Am fost la Casa de Pensii și am 10 lei să mă duc acasă. Nu am ce mânca. Nu poți să te duci niciunde și nu te bagă nimeni în seamă. Mai stau și fără mâncare că sunt bătrână. Îmi fac un ceai și mă culc, mai fierb un cartof când n-am pâine, ulei nici nu mai vorbesc că nu am.
Trăim cum putem dar să știți că e foarte greu acum la bătrânețe. Ce să facem? Niciodată nu m-am gândit să ajung așa! Și dacă îmi spunea cineva, să mă oprească pe drum, „Ai grijă ce faci. Copiii tăi te lasă la bătrânețe, o să fii săracă, fără casă, fără masă, n-ai nimic ești pe drumuri. Pe drumuri o să te lase”. Nu îl credeam. N-am auzit pe nimeni să pățească ce am pățit eu, să povestească ce am eu pe inima mea, pe sufletul meu. Îmi trebuie un an să scriu realitatea mea de la 18 ani de când am ieșit din casa de copii și până acuma.
Copiii mei… să se gândească că eu i-am făcut de au ajuns acolo. Dumnezeu i-a ajutat să își facă ce doresc, dar să se gândească și la mama lor. 10 euro dacă trimite câte unul, 60 de euro, 6 copii. 6 înmulțit cu 5, 3 milioane. Eu cu 3 milioane trăiesc”, a povestit Rodica, cu lacrimi în ochi.