„Aceste protocoale au fost desecretizate. Deci, eu nu cunosc care a fost iniţial raţiunea pentru care au fost încheiate. Nu o cunosc, de altfel, nici preşedinţii în funcţie de la acea vreme ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Dar, ele, în prezent, fiind desecretizate, toată lumea le poate vedea şi poate invoca în cursul procedurilor judiciare incidenţa sau nu a acestor protocoale asupra actului de justiţie, lucru care se şi întâmplă. Efectele protocoalelor au fost invocate în proceduri disciplinare, în proceduri penale. Am înţeles că există şi sesizări în ceea ce priveşte chiar nulitatea acestor protocoale”, a afirmat Cristina Tarcea.
Aceasta a adăugat că, în ceea ce priveşte ICCJ, s-a apreciat că, atâta timp cât sunt deja proceduri judiciare iniţiate şi care pun în discuţie tot felul de chestiuni legate de acest protocol, funcţionează obligaţia de reţinere. „Nu ne putem pronunţa asupra unor aspecte asupra cărora va trebui cu certitudine să ne pronunţăm atunci când soluţionăm dosarele legate de aceste protocoale”, a spus Tarcea.
Preşedintele ICCJ a apreciat că „problemele sunt mult mai complicate”.
„Pentru că (…) există o sesizare prin care să se clarifice problema semnăturii acestui protocol. Dacă, ştiu eu, se va constata că susţinerile sunt reale şi că nu a existat o semnătură de către o persoană care să reprezinte Înalta Curte pe acel protocol, se pune problema nulităţii. Nulitatea are efecte retroactive, adică discuţiile sunt multe şi, până când nu se vor clarifica toate aceste lucruri, nu putem adopta o poziţie de principiu”, a conchis Cristina Tarcea.
Ulterior şi preşedintele ÎCCJ Cristina Tarcea a trimis o sesizare Parchetului General, pentru a se verifica dacă au fost săvârşite infracţiuni de fals la încheierea protocolului de cooperare ÎCCJ-PG-SRI, cu referire la semnătura lui Nicolae Popa, fostul preşedinte al instanţei supreme.