„Am urmărit cu multă atenție reacțiile care au urmat vizitei în România a prim-vicepreședintelui CE, Frans Timmermans. Au fost două tipuri de reacții în spațiul public. Primul tip de reacție – pe care am văzut-o la politicienii români care și-au făcut un obicei în a-şi critica propria țară – mi-a amintit de comunism și de vizitele secretarului de partid. Cu mânie proletară au înfierat România, au vorbit despre activarea articolului 7 pentru nerespectarea statului de drept, deși chiar Frans Timmermans a precizat clar că nu se are în vedere un asemenea pas. În comunism, acești oameni mărunți s-ar fi plecat în fața secretarului de partid; unii au și făcut-o, fiind slujitori mărunți ai sistemului represiv, iar acum doar și-au schimbat stăpânii.
Am văzut însă și un alt tip de reacție, pe care aș numi-o de verticalitate și în conformitate cu principiile europene. Este o reacție a celor care văd relația cu oficialii europeni ca fiind una de parteneriat, nu de subordonare. În această zonă, vizita lui Frans Timmermans a fost prezentată cu obiectivitate, ca parte a unui dialog instituțional care să faciliteze atingerea unor obiective pe care le-aș numi comune, din care cel mai important este ridicarea MCV. Salut această atitudine și cred că doar așa România poate să fie mai puternică în Uniunea Europeană.
Ca președinte al Senatului, am avut un dialog consistent și pozitiv cu Frans Timmermans. Am apreciat atitudinea constructivă și determinarea exprimată pentru a acompania România pentru ridicarea MCV. Vreau să fac, însă, și o serie de precizări și să pun o serie de accente care consider că nu au avut suficientă vizibilitate după această întâlnire”, scrie Tăriceanu, după vizita lui Timmermans.
Prima precizare: nu există considerente politice care să justifice să închidem ochii la abuzuri sau la încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Este suficient ca un singur cetățean român să fie victima unor abuzuri, să fie arestat pe baza unor dovezi fabricate, să facă închisoare nevinovat, pentru a trage semnale de alarmă în societate și a lua atitudine astfel încât aceste abuzuri să nu se repete. În România, sunt sute de astfel de cazuri de abuzuri ale statului paralel împotriva cetățenilor care au fost prezentate în media și, inclusiv, expuse prin decizii ale unor magistrați. Oare câte alte multe abuzuri s-au petrecut, fără a fi și prezentate în presă?
Ca liberal, ca președinte al singurului partid liberal din România și ca președinte al Senatului nu voi face nici un rabat și nici un pas înapoi în lupta pentru drepturile și libertățile cetățenilor. Nu voi închide ochii la abuzuri, pentru că am o datorie în fața românilor care ne-au susținut în alegeri și ne-au cerut acest lucru. Așa funcționează democrația: cei care decid sunt cetățenii la vot, iar liderii aleși au datoria de a acționa pentru a pune în practică agenda cu care au fost aleși. Port această luptă și pentru că am trăit într-un sistem opresiv, înainte de 1989 și nu vreau ca băieții mei și copiii de astăzi să moștenească o țară în care telefoanele le sunt ascultate, în care abuzurile sunt la ordinea zilei și în care libertatea este o valoare dispensabilă.
Spun aceste lucruri pentru că tot văd oameni politici, în frunte cu președintele Klaus Iohannis, cum recită statistici: numărul de anchete a crescut, procurorii au X% rata de condamnări; exact ca un politruc din vremea comunistă, care vorbea despre producția la hectar. Încălcările Constituției de către procurorul șef al DNA, abuzurile și dovezile fabricate, oamenii nevinovați care au fost arestați abuziv, toate par amănunte care nu au suficientă greutate în fața acestor statistici. De ce? Pentru că, pentru domnul Iohannis, acești români sunt doar statistici, procente mai scăzute decât procentul condamnărilor. Pentru domnul Iohannis, atât timp cât procentul condamnărilor este mai ridicat decât cel al abuzurilor, DNA este pe plus.
A doua precizare: România trebuie să își facă curățenie în propria casă. Este o iluzie că politicienii europeni vor lupta ei împotriva abuzurilor din România. Instituțiile europene cu atribuții pentru protejarea drepturilor și libertăților cetățenilor – mă refer la CEDO – au avertizat România în repetate rânduri; dar este rolul oamenilor politici, aleși democratic de români, să ia măsuri. Acest lucru este făcut în aceste luni de Parlament, aspect pe care l-am subliniat în dialogul cu Frans Timmermans. Avem legile de reformă ale Justiției pe care Parlamentul le-a votat. CCR a fost de acord, în aspectele fundamentale cu aceste legi, iar modificările solicitate pe unele articole vor fi operate de Parlament. Urmează dezbaterea proiectelor de lege de modificare ale Codului Penal și Codului de Procedură penală pentru a le pune în acord cu deciziile CCR,cu Directivele europene şi hotărârile CEDO.
Așa cum am spus, obiectivul nostru este de a da instrumentele necesare oamenilor de bună credință din sistemul de Justiție pentru a stopa abuzurile și a reforma cu adevărat sistemul. Din acest punct de vedere, vreau să salut curajul de care a dat dovadă ministrul Tudorel Toader. Pentru prima oară după 10 ani, un specialist care știe sistemul juridic din interior și care a activat ca procuror la început de carieră, iar apoi a avut un parcurs remarcabil în mediul universitar, ajungând inclusiv judecător la CCR, a realizat o analiză amplă, cu argumente juridice precise, o analiză pe care nimeni nu a demontat-o până acum. Am văzut multe atacuri la persoană împotriva ministrului Justiției, dar nici un argument care să arate că dna Kovesi nu a încălcat Constituția în repetate rânduri, pentru a face referire doar la unul din principalele argumente aduse de ministrul Justiției.
Acest raport a deschis definitiv cutia Pandorei și a expus abuzurile sistemului. Cei care se străduiesc să închidă cutia la loc și să afirme că nimic nu s-a întâmplat nu înțeleg un singur lucru: România nu se va întoarce la un sistem opresiv, iar statul paralel nu are cum să câștige atât timp cât suntem o țară europeană și democratică.