Mihai Popovici spune că a abordat cu maximă seriozitate, încă de la început, pregătirea sportivă a fiului său.
”Dacă mă gândesc acum primele condiții pe care le-am creat au fost în momentul în care am decis că nu va exista contextul de presiune. David mergea de plăcere la bazin. Nu pentru noi, ci pentru că vrea el. I-am întreținut foarte tare starea asta, nu l-am întrebat niciodată pe ce loc a ieșit, sau va ieși, ce a făcut sau ce va face. Iar prăjitura de după concurs era garantată indiferent pe ce loc ieșea în concurs, oprirea la cofetărie era inevitabilă.
Era o anumită cofetărie, iar lui David îi plăcea o anumită prăjitură, pe care o căpăta de fiecare dată. Pot să vă spun că este ceva la care greșesc incredibil de mulți părinți. Că pun această presiune. Cred că este cea mai mare greșeală pe care o pot face părinții, presiunea. Iar această presiune se poate pune în feluri multiple, mulți dintre părinți nici măcar nerealizând că o fac. Și vă dau câteva exemple. „Cum a fost astăzi antrenamentul?”, „Ce ai făcut, al câtelea ai fost?”, „Ce a făcut X?” „Ți-am spus să fii atent la Y” și așa mai departe. „Ce ți-a dat antrenorul? A nu, e greșit”. „Vezi că urmează concursul, să nu te prind că ieși iar după Y!” Iar lucrul acesta se petrece de multe ori începând de la șapte, opt ani. Închipuiți-vă ce înseamnă câțiva ani de astfel de presiune. Nu-i de mirare că mulți renunță pe parcurs și părinții, fără să-și dea seama, sunt principalii autori”, a spus Mihai Popovici, în interviul acordat pentru APSMedia.
Tatăl lui David Popovici a mai spus că atât el, cât și soția lui au încercat să nu pună presiune pe fiul lor fiindcă nu așa l-ar fi putut ajuta să înoate mai bine.
”Cu cât sportivul este mai mic, cu atât manifestările părinților sunt mai vizibile în tribună. Dintotdeauna nu ne-am agitat cine știe ce, știam că el va face tot ce poate să facă și n-am înțeles niciodată cum am putea să-l facem să înoate mai repede dacă am urla ca apucații în tribună (râde). Nu ar ajuta la absolut nimic. Și atunci nu făceam asta, deși de multe ori am văzut priviri ușor întrebătoare: înoată copilul tău, nu ești pe cale să reacționezi? Emoționat n-ai cum să nu fii, dar asta nu înseamnă că trebuie să urli ca apucatul”, a mai spus Mihai Popovici, în interviul realizat de Dumitru Graur.