Taxa Netflix, tot ce trebuie să ştii despre cel mai nou impozit în România. Taxa care vizează platforme de streaming cum ar fi Netflix, HBO GO, Amazon Prime Video, Voyo, etc. a fost menținută la nivelul din proiectul inițial, respectiv 4% din veniturile menționate, deși în urma dezbaterilor din Senat, prima cameră sesizată, fusese redusă la 2% din veniturile obţinute de operatorii vizaţi de la utilizatorii români, din tranzacţii unice sau sub formă de abonament. Taxa ar urma să se aplice şi entităţilor nerezidente, care nu au filiale înregistrate în România. Pe de altă parte, platformele care obţin venituri anuale mai mici de 65.000 de euro sau au un nivel de audienţă sub 1% raportat la numărul total de abonaţi din România vor fi exceptate. Taxa se va achita la Centrul Național al Cinematografiei, iar o parte din fondurile astfel colectate (40%) pot merge către finanțarea directă a producției cinematografice locale.
Ana Petrescu, Manager Senior Deloitte Romania, susţine într-o analiză publicată de HotNews, că obligația de a plăti această taxă există, dar procedura de declarare și plată încă nu a fost pusă la dispoziția contribuabililor. Mai mult, textul de lege creează confuzie în rândul societăților vizate – pe de o parte prevede că termenul de declarare și plată este data de 25 a lunii următoare obținerii veniturilor (în acest caz 25 august 2022), iar pe de altă parte conține o mențiune potrivit căreia furnizorii de servicii media audiovizuale, la cerere, au obligația să declare și să transfere către Centrul Național al Cinematografiei taxa de 4% pe bază trimestrială, în termen de 30 de zile de la sfârșitul fiecărui trimestru.
Concedieri la Netflix. Sute de oameni au dat daţi afară după pierderile uriaşe de abonaţi
„Taxa Netflix” este inspirată dintr-un curent mai larg, global, prezent și în Uniunea Europeană, și anume taxa pe serviciile digitale, dat fiind că mulți jucători care obțin venituri din domeniul digital nu plătesc impozit pe profit în țările în care se află consumatorii, pentru că legislația actuală le permite acest lucru dacă nu au prezență fizică în țările respective. Spre exemplu, în Franța taxa este de 3% și este în vigoare de la începutul anului 2019, în Marea Britanie (2%), Italia (3%) și Austria (5%) se aplică din 2020, iar în Spania (3%) din ianuarie 2021. De asemenea, există discuții cu privire la introducerea unei astfel de taxe și în Olanda.