TAXE ABERANTE pe care studenţii din România sunt obligaţi să le plătească

Slaba finanțare a sistemului de învățământ superior românesc nu se resimte doar în calitatea actului educațional, ci și în taxele tot mai mari și nejustificate pe care trebuie să le plătească studenții. Universitățile, mânate de nevoie de a-și crește veniturile proprii pentru a compensa lipsa de bani primiți de la stat, au început să profite de fiecare ocazie pe care o au pentru a introduce sau a crește taxele aplicate studenților.

Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România a analizat situația taxelor aplicate studenților în universitățile din România. Concluzia cercetării făcute de ANOSR scoate la iveală faptul că studenţii trebuie să suporte, anual, creșteri de taxe sau, şi mai grav, trebuie să facă faţă unor taxe care fie sunt ilegale, fie sunt la limita legii, şi care generează venituri foarte mari universităţilor.

Taxa de cămin

Legea interzice orice formă de taxă de garanție, taxă de rulment sau denumită în altă formă decât taxă de cazare pentru prima lună de cazare la cămin. Cu toate acestea, există universități care încasează această taxă de la studenți, cum e cazul Universității Politehnica din Timișoara. Mai mult decât atât, există universități care, pentru a evita încasarea directă a acestei taxe, indexează valoarea acestei taxe în prima taxă lunară plătită de studenți – cum este cazul Universității Politehnica din București, Academiei de Studii Economice din București sau Universității Tehnice din Cluj-Napoca.

Taxa de înmatriculare (sau taxa de confirmare)

După admiterea la universitate, există foarte multe situații în care studenții sunt obligați să plătească o taxă de înmatriculare, pentru a fi înscriși în registrele oficiale ale universității. Raportându-ne la costurile pe care le implică acest proces, aceste taxe ar trebui să fie infime, însă cu toate acestea valoarea acestora ajunge până la 250 de lei – în cazul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași.

Pe de altă parte, există și universități care aplică taxe de înmatriculare mici – cum e cazul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași sau universități care nu aplică deloc aceste taxe, preferând să considere depunerea diplomei de bacalaureat în original, respectiv plata primei rata a taxei de școlarizare, confirmarea finală a deciziei legată de alegerea facultății – Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, Universitatea din București sau Academia de Studii Economice din București.

Taxele pentru reexaminări și măriri

Taxe pentru reexaminări

Taxele pentru reexaminări se aplică studenților care fie nu au luat o notă de trecere în sesiunea normală de examene, fie nu s-au prezentat la acestea și sunt nevoiți să le repete pentru a putea parcurge tot planul de învățământ al programului de studiu. Astfel, procesul de reexaminare este un serviciu care depășește activitățile normale prevăzute într-un program de studiu, plătite de stat sau de studenți prin taxa de școlarizare, universitățile fiind libere să stabilească modalitatea de taxare a acestui serviciu. Cu toate acestea, ținând cont că universitățile sunt instituții ce au rolul de a educa generația tânără, fără să facă profit din această activitate, taxele pentru reexaminare ar trebui să acopere fix cheltuielile care se impun pentru organizarea sesiunii de reexaminare și nimic mai mult.

Cu toate acestea, diferențele de taxe aplicate de universități pentru acest serviciu sunt imense: de la 25 de lei per examen la a treia prezentare în cazul Universității Politehnica Timișoara, până la 135 de lei per credit de studiu ECTS în cazul Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, ceea ce înseamnă că o restanță la o materie de 5 credite ECTS poate fi taxată cu 675 de lei.

O situație aparte o reprezintă și Academia de Studii Economice din București, aceasta fiind singura universitate din cele analizate de ANOSR care aplică taxa de reexaminare încă de la a doua prezentare la examen, toate celelealte universități oferind posibilitatea studenților de a se prezenta în mod gratuit la două sesiuni de examene pe an în care pot da același examen.

Cu toate că unele universități justifică valoarea taxelor mari de reexaminare prin faptul că acestea reprezintă un mecanism de „pedepsire” a studenților cu rezultate școlare mai slabe, motivându-i să învețe mai mult, totuși valoarea lor arată faptul că aceste universități sunt mai degrabă orientate spre folosirea oportunităților pe care le au la îndemână pentru a obține noi profituri de pe urma studenților, şi nu spre dezvoltarea proceselor educaționale oferite.

Taxe pentru măriri

Taxele pentru măriri se aplică acelor studenți care nu sunt mulțumiți de propriile performanțe obținute în cadrul sesiunii normale de examene și își doresc să susțină încă o dată examenul, în speranța ca vor obține o notă mai mare. Deși universitățile ar trebui să sprijine dorința studenților de a se autodepăși și de a se pregăti suplimentar pentru aceeași materie, foarte multe dintre ele nu oferă posibilitatea ca studenții să meargă în mod gratuit la măriri, acestea fiind taxate similar reexaminărilor.

Dintre universitățile analizate, 28,5% nu oferă posibilitatea ca studenții să se prezinte la măriri în mod gratuit. Cu toate acestea, în majoritatea cazurilor universitățile oferă posibilitatea la 1-2 măriri gratuite și altele 1-2 cu plată.

Există însă și universități care oferă studenților posibilitatea de a se prezenta la oricâte măriri doresc ei, în mod gratuit – Universitatea Babeș Bolyai din Cluj-Napoca și Universitatea Politehnica din București, acestea reprezentând exemple de bună practică privind modul în care universitățile pot susține eforturile studenților de a se autodepăși și de a obține note mai bune la materiile pe care le urmează.

Alte taxe administrative pentru studenți

Pe lângă taxele de mai sus, există o serie de alte taxe aplicate studenților: taxe de transfer, taxe pentru discipline facultative, taxe de recuperare, taxe de eliberare în regim de urgență a actelor care dovedesc statutul de student, taxe pentru eliberări duplicate, taxe pentru examene de limbă, taxe pentru evidențe din arhiva.

O taxă interesantă e taxa pentru bibliotecă. Deși Statutul Studentului prevede că accesul la materialele din bibliotecă trebuie să se facă în mod gratuit, în realitate, majoritatea universităților aplică o taxă de bibliotecă datorită faptului că universitățile nu dispun de bibliotecă proprie, ci au parteneriate cu Bibliotecile Centrale Universitare.

O altă taxă demnă de menționat este taxa pentru susținerea examenului de licență, dizertație și doctorat. Deși susținerea acestor examene ar trebui să facă parte din planul de învățământ, în foarte multe cazuri universitățiile încasează taxe de la studenți pentru susținerea acestor examene, inclusiv de la studenții la buget. Altfel spus, unele universități consideră ca statul plătește pentru un student bugetat doar frecventarea gratuită a cursurilor, nu și posibilitatea obținerii diplomei la finalul studiilor.

Analiza ANOSR a evidenţiat faptul că în 76% dintre universități nu există diferențe între studenții de la buget și cei de la taxă atunci când vine vorba de plata diferitelor tipuri de taxe. Prin urmare, chiar dacă statul acoperă costurile pentru educația lor, universitățile le cer o serie de taxe pentru diverse servicii administrative pe care le oferă.

CITEŞTE ŞI: Învăţământul superior, tot mai mai inaccesibil tinerilor. Cât de mult au crescut TAXELE UNIVERSITARE