Dacă un proprietar persoană fizică are în locuinţă şi un magazin sau cabinet, adică desfăşoară o activitate economică, acesta plăteşte acum un impozit egal cu vecinul care doar locuieşte în propria casă; după 1 ianuarie 2016, vecinul va plăti în continuare acelaşi impozit pe casa lui, care are „destinaţie rezidenţială“, în timp ce proprietarul cu activitate economică va plăti un impozit de 10 ori mai mare, pentru că locuinţa lui are (şi) „destinaţie nerezidenţială“, potrivit adevarul.ro.
În cazul în care activitatea economică se desfăşoară doar într-o parte din locuinţă, în bucătărie şi/sau sufragerie, proprietarul poate plăti două impozite separate: unul mare, pe suprafaţa/camera în care se desfăşoară activitatea economică şi unul mic, pe suprafaţa utilizată pentru locuire.
Mai există un caz, şi acesta frecvent întâlnit în practică: locuinţa este şi sediu social pentru o firmă, dar în ea nu se desfăşoară activităţi economice. În acest caz, proprietarul va plăti doar impozitul cel mic, pentru clădirile cu destinaţie rezidenţială, dar numai dacă facturile la întreţinere sunt plătite de proprietar, nu de firmă. Dacă utilităţile sunt plătite de firmă, atunci locuinţa se încadrează la „destinaţie nerezidenţială“ şi va fi taxată ca atare, cu impozitul cel mare.