De cum intră în teatrul din centrul Moscovei, spectatorul este introdus în atmosferă chiar înainte de începerea spectacolului. Peste tot mişună pisici: unele se uită cum soseşte publicul din loje cu pereţi vitraţi, altele fug prin sală şi pe scenă.
„Cu pisicile, trebuie să improvizezi la fiecare spectacol”, spune Vladimir Kuklacev, fiul cel mic al lui Iuri. „Pisicile acţionează mult din instinct, trebuie să fii mereu în spatele lor pentru că fac cam ce vor”, adaugă el.
„Unor pisici le place pe scenă şi să fie privite cu atenţie, altele nu se împacă cu zgomotul sau lumina şi stau nemişcate„, împărtăşeşte Vladimir câte ceva din spatele cortinei. Fost dansator de balet, tânărul de 30 de ani spune că i-a trebuit un an să se obişnuiască cu dresarea pisicilor. „Cu câinii este mai simplu, îi arăţi o dată ce are de făcut şi face”, la fel ca cel aşezat cuminte pe un scăunel, lătrând din când în când în timpul spectacolului. Tatăl lui Vladimir, clovn celebru în perioada sovietică, s-a lansat în dresajul de pisici pentru a se delimita de concurenţă. Teatrul a fost creat în 1990.
Înainte de renovarea clădirii în care funcţionează teatrul, câteva asociaţii de apărare a animalelor au cerut interzicerea spectacolelor, afirmând că patrupedele sunt supuse unor rele tratamente. Vladimir Kuklacev a respins criticile, arătând că recent fuseseră efectuate controale care au constatat că animalele sunt îngrijite şi tratate bine.
La fiecare spectacol participă în jur de 20 de pisici, însă teatrul deţine circa o sută. Spectacolele Hoţul de pisici,’Motanul încălţat, Spărgătorul de nuci şi regele şobolanilor şi chiar Lacul lebedelor au loc tot anul, în ele fiind implicate alternativ trei echipe conduse de Kuklacev tatăl şi cei doi fii ai săi. În afară de Rusia, teatrul de pisici mai ‘jucat’ în Franţa, Canada, Japonia, Statele Unite şi China.