Asa am inceput, asa am continuat, alaturi de Maia, noi doua si restul lumii, asa ca am avut, probabil in mod natural, in ea, un aliat. Un partener. Nu m-am simtit singura niciodata langa ea, pentru ca nici n-am fost, vreodata.
Parintele trebuie sa fie unic, in acceptiunea mea, chiar daca vorbim despre doua persoane care poarta aceasta titulatura. Adica presupun ca ar fi sanatos pentru copil sa simta ca, desi impartita, notiunea de parinte este unitara. Sa gandeasca asa: da, sunt doi adulti care au grija de mine, dar au aceleasi nazuinte, au aceleasi teluri, gandesc la fel, in armonie.
Citeşte mai mult pe TeoTrandafir.com