Concluzia se bazează pe studiile realizate de oamenii de știință din toate timpurile. Autorul pornește în demonstrația sa jurnalistică de la definiția pe care oamenii de știință au dat-o vieții. Orice organism autonom care este capabil de evoluția darwinistă este considerat că face parte din această paletă imensă a vieții.
Până să se ajungă la această teorie au existat diverși cercetători care au avut curajul să definească viața. Primul dintre ei a fost Aristotel, care susținea că viața este formată din trei elemente distinctive: suflete vegetative, suflete animale și suflete raționale. Apoi, undeva prin secolul al XVII-lea chimistul german George Erns Stahl a inițiat doctrina vitalismului. Aceasta dorea să definească viața și spune că organismele vii sunt diferite față de cele moarte pentru că conțin un element care nu provine din această lume, sufletul. În cele din urmă, oamenii de știință moderni au definit viața după alte principii și pornind de la această teorie ajungem să înțelegem cauza pentru care în realitate viața nu există, scrie efemeride.ro.
Până în prezent nimeni nu a putut să realizeze o listă cu toate atributele vieții. Nu se poate eticheta cu adevărat ceea ce face parte din tagma vieții și ceea ce reprezintă non-viață. Majoritatea oamenilor consideră cristalele ca fiind o formă de non-viață, dar cu toate acestea ele sunt într-o permanentă dezvoltare. Pe de cealaltă parte, bacteriile tardigrade sunt considerate forme de viață chiar dacă ele intră într-o stare latentă pentru mai mult de 10 ani, perioadă în care dezvoltarea nu există. Cum se poate clasifica o frunză care a căzut din copac? Atunci când frunza se află pe ramura copacului este o formă de viață, dar când cade, chiar dacă nu își modifică compoziția și celulele nu își opresc activitatea, devine o formă de non-viață.
Citeşte şi Există viaţă după moarte? Iată ce spun psihiatrii
De asemenea, dilema își lărgește sfera și în cazul animalelor sau oamenilor. Două pisici se pot reproduce, deci sunt considerate forme de viață, dar una singură?
La începutul anilor 1990 , Gerald Joyce, cercetător în cadrul Institutului de Cercetare Scripps, împreună cu echipa sa a reușit să ofere una dintre cele mai bizare definiții ale vieții. S-a stabilit că orice organism care se poate susține singur și care este capabil de evoluția darwinistă este considerat formă de viață.
Pornind de la această definiție, dacă analizăm virusurile, care știm cu toții că sunt forme de viață, ajungem la o concluzie uluitoare. Un virus este la bază compus din AND sau ARN învelit într-o coajă de proteine. Nu deține celule și nici metabolism, dar are gene și astfel poate evolua. Singura problemă în cazul în care vrea să se înmulțească, virusul trebuie să atace o celulă și folosindu-se de energia sa ajunge să se răspândească. Și atunci virusurile nu sunt forme de viață?
Citeşte şi MĂRTURIA unui neurochirurg despre LUMEA DE DINCOLO: Moartea nu este sfârşitul conştiintei
Pe de cealaltă parte, putem să considerăm forme de viață anumiţi algoritmi informatici. Algoritmii genetici, de exemplu, urmează selecția naturală pentru a ajunge la soluția optimă atunci când trebuie rezolvată o problemă. Ei evoluează și se reproduc până în clipa în care rezultatul final este unul satisfăcător. Conform teoriei vieții, aceștia sunt vii pentru că întrunesc cele două condiții. Un alt exemplu categoric este Avida, care este un program cu ajutorul căruia se simulează dezvoltarea biologică. Această simulare a vieții conține diverse organisme autonome și care, spre mirarea tuturor, pot evolua singure. Și atunci acest program este o formă de viață sau nu?
Și atunci, de ce viața este atât de greu de definit? Care sunt organismele care în realitate trăiesc și care sunt cele care nu aparțin vieții? De ce oamenii de știință nu au reușit până acum să elaboreze un set de proprietăți pentru a diferenția organismele însuflețite de cele neînsuflețite? Probabil pentru că viața nu există cu adevărat și este doar o catalogare a oamenilor. La nivel fundamental, întreaga materie este compusă din atomi care pur și simplu sunt aranjați în diferite moduri și care în anumite condiții se transformă și nimic mai mult.