Modelul Tivoli are două tipuri de motorizare, un diesel de 1.6 litri si 115 cp, cu un cuplu de 300 de Nm şi o benzină, tot 1.6 de 128 de cp. Preferabil ar fi un diesel după părerea mea, privind consumul, diferenţa de preţ fiind de aproximativ 2000 de euro. Modelul testat, un DLX, al 3lea nivel de echipare din 4 posibile, are preţ de lista 19.890 de euro, insa până la finalul acestui an, îl puteţi achiziţiona cu preţul promotional de 16.990 euro.
Să vedem la aceşti bani cu ce vine maşina. Păi, roţi pe 18 inchi, negre, în ton cu plafonul negru (asta dacă optaţi pentru pachetul Black Pack). Minusul ar fi cauciucurile. Când va trebui să le schimbaţi veţi scoate ceva bani din buzunar.
Sistemul ESP şi pilotul automat sunt standard. Pentru tracţiune 4×4, trebuie să mai platiţi 1700 de euro în plus. Modelul testat de mine fiind un diesel cu tracţiune faţă. Cuplul de 300 de Nm îţi impresia că ai mai mult de 115 cp şi te ajută destul de mult in depăşirile scurte.
Scaune faţă încălzite, după care nu aştepţi foarte mult, se încălzesc foarte repede. Şi apropo de scaune, la drum lung sunt confortabile deşi la primul contact pot părea cam tari.
Faruri cu lupă dar fără xenon şi lumini de pozitie cu led. Comenzile pe volan vin standard, la fel şi sistemul de monitorizare a presiunii din roţi. Semnalizator cu led in oglinzile laterale, senzori faţă/spate care, însă, după părerea mea intra un pic cam târziu. Eşti deja cam aproape de obstacol.
Un plus din nou pentru materialele din interior care nu produc „greieraşi” şi care sunt comparabile la calitate cu cele ale modelelor concurente. Negrul de pe consolă, de exemplu, pluseaza şi mai mult, vizual, la capitolul calitate. Poziţia la volan plăcuta. Poate un pic cam sus, dar uşa care e destul de „sănătoasă” şi înaltă, asigură un confort şi din acest punct de vedere. Volanul e reglabil pe înăltime. Pică drept si asta te face să ai o priza buna. Nu trebuie sa te apleci dupa el. Poti obţine fără probleme o poziţie de condus corectă, asta e concluzia.
Direcţia e precisă pentru o maşină destul de înaltă, cu un plus atunci când te afli pe modul sport al volanului, acesta mai având şi funcţiile confort şi city. Devine uşor supraviratoare în virajele mai strânse, la viteze mai mari, adică, trebuie să ai grijă pentru că te trage în interiorul curbei un pic şi trebuie să o ajuţi puţin din volan ca să revina la drum.
Nu e la fel de înaltă ca un Duster iar aici cam pierde teren. E un crossover făra prea multe abilităţi de off-road, din cauza gărzii la sol destul de joase pentru clasa în care se incadrează.
Spaţiul interior, incluisv pentru cei care stau în spate e destul de generos. Nu simţi că cel sau cea din dreapta vine peste tine. Şi la capitolul spaţii de depozitare, un capitol foarte drag românilor, Tivoli stă destul de bine, cu locuri în toate uşile, în cotiera din faţă, la baza consolei, pe tunelul median şi în torpedo. Nu ai unde depozita un pet de 2 litri, dar în rest e ok. Portbagajul coreenei are 423 de litri, e maricel comparativ cu rivalele.
În Europa, cu acest Tivoli, Ssangyong a reuşit încet-încet să urce în topul vânzărilor iar în Coreea a avut în 2015 o cotă de piaţă de cca 50% in segmentul B-SUV, devenind cel mai bine vândut nou model al lui SsangYong în întreaga lor istorie. Tivoli fiind primul model lansat dupa preluarea companiei de Mahindra&Mahindra.
Punctează bine şi la capitolul siguranţă. În afară de sistemele standard vine dotat şi cu 7 airbaguri.
În concluzie, maşina poate concura făra probleme cu cele din clasa ei, designul e unul mai mult decât plăcut faţă de ceea ce a avut SsangYong pâna acum. Totuşi la preţ e un pic peste un Captur sau Vitara. Însă, chiar şi aşa, puteţi renunţa la prejudecăţi, modelul este reuşit! A! Şi nu în ultimul rând, am observat cat in zilele în care am avut masina la test că multă lume asociază SsangYong cu China. Greşit! Coreea de Sud este ţara în care se produce maşina, adică exact acolo unde se fabrică şi Kia sau Hyundai, mărci auto care prezintă o mare popularitate pe piaţa românească.