ÎPS Pimen a vorbit despre dorinţele lui de după moarte într-un interviu acordar pentru Monitorul de Suceava, anul trecut. El îşi dorea să fie înmormântat în Bucovina, pentru că aici, spunea Sfinția Sa, a trăit cei mai frumoşi ani din viaţă.
„Să fiu înmormântat în Bucovina. Pentru că aici mi-am trăit cei mai frumoși ani din viața mea, frumusețe în cadrul culturii și a credinței. Și am ales loc de înmormântare Sihăstria Putnei, un schit al Mănăstirii Putna. De ce mi-am ales acest lor de înmormântare? Pentru că după ocuparea Bucovinei de către Austria, la un an sau doi, împăratul a dat dispoziție ca în școlile primare din Bucovina să se introducă predarea în limba germană.
Și acești sihaștri au făcut scrisoare către împărat, scrisoare de protest. Au spus că dacă se va întâmpla așa se va desființa neamul românesc. Nu s-a dat curs cererii lor, lucrurile au mers înainte. Dar acești sihaștrii… Sihaștri iubitori de țară și de neam românesc…
Iar oamenii de aici, de la Putna, au contribuit la formarea mea și la zidirea mea sufletească. Când am auzit ‘Balada’ lui Ciprian Porumbescu, am zis că nu poate să fie un cântec mai frumos decât această baladă. Arată durerea ocupației austriece, dar arată și o rază de bucurie pentru un viitor mai luminos pentru bucovineni. Este istoria Bucovinei pe coardele unei vioare”, spune arhiepiscopul.
Cu zâmbetul pe buze, ÎPS Pimen a povestit apoi cum a făcut pregătirile pentru momentul înmormântării sale:
„Sicriul mi l-am pregătit. Este din lariță. L-am pregătit frumos, m-am așezat în el, am văzut că încap. Ștergarele le-am pregătit, lumânărele le-am pregătit, mai trebuie să fiu pus în sicriu și băgat în mormânt. Și-am zis că după ce voi fi băgat în mormânt și oamenii vor pleca, și va rămâne doar groparul, să se audă, mai încet, așa, în surdină, ‘Marșul funebru’, de Chopin, ‘Balada’ lui Ciprian Porumbescu, ceva din ‘Rapsodia’ lui George Enescu și un bucium. Sau două buciume. Să fie… Să cânte așa, mai în surdină…
Pentru că este prea frumoasă Bucovina și prea frumoase cântecele noastre românești. Sunt dumnezeiești! Și am zis să fie și o trăistuță, în care să pună câteva fotografii cu copii și adulți îmbrăcați în portul național. Aceste imagini nu vor pieri niciodată în fața lui Dumnezeu! Și eu când mă voi prezenta în fața lui Dumnezeu voi spune că aceștia sunt oamenii cu care am trăit și care m-au ajutat să trăiesc frumos. Pentru că multe am învățat de la ei, chiar și de la copii”.
ÎPS Pimen a murit în noaptea de marți spre miercuri, la Institutul „Matei Balș” din Capitală, în urma unui al doilea atac de cord.
ÎPS Pimen a fost internat la Institutul de Boli Infecțioase „Matei Balș” din București de pe 20 aprilie, după ce a fost confirmat cu COVID-19.
Confirmarea infectării a venit după ce a ţinut slujba de Înviere. ÎPS Pimen a fost diagnosticat cu coronavirus, imediat după Paște. ÎPS Pimen a început să se simță rău încă de pe 16 aprilie, dar starea de sănătate i s-a înrăutățit luni, 20 aprilie, în a doua zi de Paști. A ajuns la spitalul din Suceava în stare de urgență, destul de afectat, spun medicii de acolo, slăbit, cu temperatură și o imagine a bolii medie spre severă.
La începutul lunii aprilie, Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor a donat aparatură medicală în valoare de 100.000 euro şi a demarat o campanie de strângere de fonduri pentru a veni în sprijinul sistemului sanitar din judeţ, care s-a confruntat cu cel mai multe cazuri de Covid-19 din România.