Această ciudăţenie îi intrigă pe cei din afară, care nu mai înţeleg ce se întâmplă cu standardele învăţământului românesc.
În mod paradoxal, România este ţara în care se nasc cele mai strălucite minţi din lume. Aici, rata copiilor superadotaţi este dublă faţă de media mondială, remarcă The Economist.
Reuşitele sunt văzute însă ca efect al muncii individuale combinată uneori cu ajutorul unui profesor bun, şi nu ca rezultat al unui sistem de educaţie eficient, este una dintre concluziile pe care le trage prestigioasa publicaţie britanică.
Aceasta mai constată că opţiunile celor care iau Bacalaureatul sunt, practic, două: să plece din ţară pentru a studia la universităţi de prestigiu din străinătate sau să rămână în România şi să se lupte mai departe cu un sistem de educaţie precar.
„Mulţi dintre cei care ajung la studii în ţări străine rămân acolo după absolvirea facultăţii, îşi iau o slujbă şi trăiesc ca imigranţi pentru tot restul vieţii lor. Fenomenul a luat amploare în România mai ales de când ţara a aderat la Uniunea Europeană.
Taxele universitare s-au redus atunci substanţial pentru studenţii români, iar permisele de muncă s-au obţinut cu mai multă uşurinţă”, mai scrie The Economist, adăugând că „tinerii care au optat pentru reîntoarcerea în România după absolvirea studiilor în străinătate sunt în general mult mai bine calificaţi decât cei care au studiat în ţară”. Pe de altă parte, aceşti tineri care se întorc în România sunt plătiţi mai prost decât în străinătate, acesta fiind şi motivul pentru care unii dintre ei se reîntorc în străinătate.
Creierul, mai tare ca sistemul
România este cotată şi ca ţara în care se nasc unele dintre cele mai strălucite creiere din lume, rata copiilor cu calităţi intelectuale deosebite fiind de două ori mai mare decât media din întrega lume, mai scrie The Economist. În iulie, România ieşit pe locul I în Europa la Olimpiada Internaţională de Matematică şi pe locul 10 în primele 100 de ţări din toată lumea. În schimb, niciuna dintre universităţile din România nu a intrat în topul 500 internaţional.
Tot în România, după căderea comunismului în 1989, Ministerul Educaţiei şi-a schimbat ministrul de 19 ori. Fiecare ministru care s-a succedat în fotoliul Educaţiei a cerut vehement reformă, însă viziunea diferită a fiecăruia dintre ei a provocat confuzie.
Unul dintre motivele eşecului învăţământului românesc este şi lipsa de fonduri. De pildă, anul acesta, bugetul pentru învăţământ a scăzut la 3,6%, din PIB, în timp ce media europeană este de 5% din PIB. Un alt motiv este corupţia din sistem, mita devenind un mijloc de promovare pentru mulţi dintre studenţi. Un alt motiv este sărăcia, numărul copiilor care abandonează şcoala triplându-se în 2000-2007, potrivit UNICEF, iar criza financiară instalată în 2008 a agravat situaţia. Aşa că nu e de mirare că profesorii calificaţi care sunt plătiţi cu mai puţin de 400 de euro pe lună îşi abandonează meseria şi sunt înlocuiţi cu alţii slab calificaţi, începători.
Dar în timp ce învăţământul de stat se luptă cu sărăcia, unele dintre universităţile particulare scot profituri uriaşe, mai constată The Economist, pentru că aceste aşa-numite „fabrici de diplome” primesc în fiecare an un mare număr de studenţi şi, de regulă, calitatea învăţământului din aceste instituţii este sub nivelul celor de stat.