Domnule Paleologu, aţi spus despre nominalizarea lui Marian Munteanu că este, citez, “de o piramidală imbecilitate”. Aş vrea să zăbovim un pic asupra celor două cuvinte. Explicaţi-mi unde este imbecilitatea şi de ce e piramidală.
THEODOR PALEOLOGU: Ce e trist e că am fost singurul om care a spus lucrul ăsta dintre liberalii mai cunoscuţi. Şi mă invitaţi să fac exegeza celor două cuvinte. Ar trebui să spun, ca să nu se supere nimeni, că n-am făcut pe nimeni imbecil în persoană, da? Am zis că e vorba totuşi de o imbecilitate colectivă. Să ne gândim la originea cuvântului, că tot aţi spus că sun – cum aţi spus? – pasionat de cultură clasică sau nu mai ştiu cum aţi spus.
Că vă ocupaţi de cultura clasică…
Asta era următoarea mea întrebare, dacă vi se pare credibilă…
THEODOR PALEOLOGU: Deci, pe lângă enormă greşeală strategică de a-l desemna pe Marian Munteanu drept candidat, urmează şi aceste comentarii care se întrec în imbecilitate, da? Şi parcă e un fel de concurs care spune prostii mai mari între şefii partidului. Mai e un lucru. Mie mi se pare că, de luni de zile, conducerea Partidului Naţional Liberal îşi bate joc, efectiv, de cetăţenii acestui oraş. Şi dovedeşte în fiecare zi că n-are absolut nicio viziune…
Înţeleg de aici că n-aţi fost mulţumit nici de Buşoi, nici de Orban!?
THEODOR PALEOLOGU: … niciun fel de preocupare. Orban e un subiect diferit, putem discuta mai pe îndelete despre asta. E vorba de totală neseriozitate cu care conducerea partidului a tratat alegerile atât de importante din Bucureşti. Lipsa de viziune, lipsa de realism, lipsa de informare, metode total necolegiale de a proceda. Nu e deloc în regulă cum s-au derulat sondajele. Au fost sondaje cumpărate şi au fost luaţi în calcul numai cei care au plătit pentru sondaje. Deci, din toate punctele de vedere, este un faliment al conducerii…
Aţi fi vrut să candidaţi?
THEODOR PALEOLOGU: Nu… Să vă zic ceva, că văd că doamna Gorghiu a lansat această minciună. În 2012, îmi doream cu ardoare acest lucru. Am şi prezentat la Congresul PDL, dacă ţineţi minte, din 2011, un program foarte dens de politică urbană pentru Bucureşti. În momentul de faţă, nu mă mai interesează lucrul ăsta, din două motive. Unu, mi-am dat seama că eu nu am antene suficiente pentru a da seama de corupţia din jur. Mi-am dat seama de lucrul ăsta. Efectiv, pe mine nu mă duce mintea la matrapazlâcurile la care se gândesc colegii mei. Mă depăşeşte. Deci îmi creează o teamă, adică mă vezi pe mine în fruntea unei organizaţii mafiotice. Cum să fac aşa? Adică nu mă descurc, mă trezesc şi eu cu… Cine ştie, semnez vreo prostie din greşeală, fără să-mi dau seama. Deci e atitudinea asta de hiper-prudenţă. Iar, pe de altă parte, am un proiect deja de 3 ani jumate la care ţin enorm de mult, şi anume Fundaţia Paleologu…
Unde ţineţi cursuri…
THEODOR PALEOLOGU: … fac cursuri în fiecare zi şi cred că este un lucru extraordinar şi sunt oameni care îmi spun că e lucrul cel mai frumos care se întâmplă în România. Şi tind să le dau dreptate. Eu mi-aş dori să pot susţine un candidat bun care să şi câştige şi să facă treaba în locul meu. Dacă vrea să facă…
Care nu e, în momentul asta, Marian Munteanu.
THEODOR PALEOLOGU: Categoric nu!
Dar cum rămâne cu disciplina de partid?
THEODOR PALEOLOGU: Păi nu rămâne în niciun fel cu disciplină de partid. Eu întotdeauna am fost un om care a pus adevărul mai presus de disciplina de partid şi eu cred că un intelectual nu trebuie să mintă de dragul partidului, da? Să spună…
Aş vrea să ne întoarcem un pic la acea unanimitate despre care vorbeaţi…
THEODOR PALEOLOGU: E consternantă. Este absolut de…
Se dovedeşte că n-a fost chiar unanimitate. Domnul Quintus s-a abţinut, ba chiar astăzi a lansat nişte critici la adresa acestei nominalizări, spunând că el însuşi avea nişte nume mai bune. Nume de femei, dacă nu mă înşel, pe care ar fi putut să le propună ca să aibă doamna Firea parte de o lupta corectă, cinstită, onestă şi serioasă. Dar, dincolo de asta, cum vă explicaţi totuşi că PNL-ul este totuşi cunoscut ca un partid al unor oameni care gândesc liber? Cel puţin aşa era cunoscut.
THEODOR PALEOLOGU: Nu e adevărat deloc aşa. Tatăl meu avea o formulă care se dovedeşte mereu adevărată. Spunea că pluralismul la români este o pluralitate de PCR-uri. Şi aşa este. PNL-ul e un PCR şi el. Acum nu mă refer, nu mă gândesc că ar fi toţi comunişti sau securişti sau mai ştiu eu ce. Dar e un fel de disciplină decerebrată. Asta este incredibil, lipsa totală de gândire. Lipsa totală de autonomie intelectuală.
Le este teamă? Nu pot mai mult?
THEODOR PALEOLOGU: A, le e şi frică. Este şi frică…
De ce? De cine?
THEODOR PALEOLOGU: Că îi scoate de pe listă la parlamentare. Sigur că da. Pentru că revenirea la vechiul sistem de vot pe liste face să le fie frică. Evident că le e frică, le e teamă că Blaga şi Gorghiu o să-i scoată de pe liste. Este o teroare în interiorul partidului, dar mi se pare absolut nedemn să fii în halul asta de las. Este inadminisbil lucrul ăsta. Totuşi, au o responsabilitate politică, sunt nişte lideri. Cum e posibil aşa ceva? Şi acceptă un lucru absolut inacceptabil din toate punctele de vedere. Cum să fie Marian Munteanu, cu toate meritele lui din ’90, cum să fie el candidatul nostru? Circacul lui Ilie Bădescu. Adică Ilie Bădescu acum devine ideologul Partidului Naţional Liberal. Este o candidatură care are o valoare simbolică.
Vorbim de Ilie Bădescu, un sociolog care promovează o viziune etnocentrică.
THEODOR PALEOLOGU: … etnocentric, mă rog. Plus că e ilizibil. V-aţi uitat vreodată la vreo carte de Ilie Bădescu? Uitaţi-vă, că e de un comic precum cărţile lui Ulm Spineanu, dacă mai ţineţi minte, din anii ’90. E o peltea de cuvinte care n-au niciun sens. Problema e că va apărea Marian Munteanu şi va vorbi. Cât este de articulat? Mai e un lucru. De 25 de ani, a avut vreodată poziţii în legătură cu politici urbane, cu probleme legate de patrimoniu, de urbanism?
Puţini, puţini candidaţi au avut, de-a lungul timpului, nu e specific PNL, până la urmă.
THEODOR PALEOLOGU: Nicușor Dan are de 10 ani poziţii consistente şi perseverente şi coerente în aceste domenii. Poate că cu unele nu suntem de acord, dar le are. El este credibil. PNL-ul trebuia să-l susţină pe Nicuşor Dan şi nu condiţionând cu intrarea în PNL. Pentru că Nicuşor Dan s-ar sinucide politic dacă ar intră în PNL. Cum să facă aşa o prostie? Cum poţi să-i ceri lui Nicuşor Dan să între în PNL? Este o neruşinare şi o imbecilitate să te aştepţi ca Nicuşor Dan să între în PNL. El trebuia susţinut necondiţionat, cu liste separate, sigur că da, USB şi PNL, liste separate şi în felul ăsta am fi avut…
Şi colaborare ulterioară, cred că la asta vă gândiţi.
THEODOR PALEOLOGU: … am fi avut o şansă de a nu pierde, pentru că noi mergem spre un dezastru la locale. Acum aş vrea să mai spun încă un lucru. Sigur că şi Nicuşor Dan suferă de sindromul liderului autist. E foarte greu de discutat cu el. Din păcate. E adevărat. Dar, cântărind lucrurile, are o coerenţă, spune nişte lucruri corecte, a dovedit prin fapte că crede în anumite lucruri şi le susţine şi a făcut-o eficient. A oprit o serie de declasări ilegale, demolări ilegale şi aşa mai departe.
Ba chiar au pornit şi nişte procese penale de la denunţurile lui.
THEODOR PALEOLOGU: Da. Am făcut lucruri împreună. Poate că el a uitat lucrul asta. Eu n-am uitat şi îl susţin cel puţin în ce priveşte alegerile pentru Consiliul General.
Haideţi să ne întoarcem puţin la colegii dumneavoastră. Aţi vorbit cu vreunul dintre ei, l-aţi întrebat: “Băi omule, de ce ai votat pentru nominalizarea lui Marian Munteanu?”
THEODOR PALEOLOGU: N-am apucat. Vă spun însă cu cine am vorbit, pentru că vreau să se reţină lucrul asta, pentru că eu cred că mi-am făcut datoria ca membru al partidului şi mai e un lucru. Eu cred că am o datorie mai veche faţă de sigla asta de PNL, o datorie pe care nici Blaga n-o are, nici Gorghiu n-o are, nici Predoiu. Vorbesc de o datorie de vreo 150 de ani. Acumulată. O legătură cu liberalismul românesc. Şi cred că mi-am făcut datoria. Am vorbit cu… Am vorbit, i-am scris Alinei Gorghiu, dar de când a ajuns preşedinte PNL i s-a urcat la cap şi nu mai răspunde la nimic. Am vorbit cu Predoiu care a avut decenţă să răspundă. Deci trebuie să recunosc lucrul ăsta, Predoiu a răspuns. L-am întâlnit întâmplător pe culoar pe Blaga, i-am spus: “Vorbiţi cu Nicuşor Dan” şi, mă rog, şi-a văzut de drum în felul lui. Deci am avertizat. Am vorbit şi cu Anca Boagiu. Ea, din păcate, nu mai are destulă influenţă ca să, mă rog, să determine o atitudine mai rezonabilă în conducerea partidului. Am făcut ce am putut. Mai mult de atât, nu văd ce pot să fac. Am şi propus eventual să joc un rol de mediator în relaţia cu Nicuşor Dan, pentru că îl cunosc de 22 de ani şi am făcut lucruri împreună încă de pe vremea când eram amândoi la Ecole Normale Superieure la Paris. Şi încă de atunci am observat această perseverenţă a lui. Este principala lui calitate perseverenţa.
Vreau să mă întorc cumva la mentorul protocronist al lui Marian Munteanu şi să-l pun în opoziţie cu imaginea pe care a avut-o PNL-ul, cel puţin istorică, dacă nu PNL-ul contemporan, de partid al modernizării. Mai poate să fie PNL-ul un partid al modernizării? O alternativă la un PSD care e, mai degrabă, conservator?
THEODOR PALEOLOGU: Să ne înţelegem, Partidul Naţional Liberal a avut totdeauna o sensibilitate naţionalistă, naţională, adică n-aş simplifică lucrurile prea mult. Dar e vorba de tipul de naţionalism aici. Pe care îl teoretizează oameni precum Ilie Bădescu şi partea proastă e că scriu prost şi confuz.
Dar subiectul nostru nu e neapărat domnul Bădescu, e mai degrabă PNL-ul.
THEODOR PALEOLOGU: Să va spun ceva. Uite, un naţionalist tipic din anii ‘ 30 e Nichifor Crainic. Nu sunt pe aceeaşi lungime de undă cu el, dar ce scrie el e inteligent, se poate citi. Scrie bine. Ilie Bădescu e o confuzie totală, o beţie de cuvinte fără cap şi coadă.
Ceea ce încerc eu să înţeleg este dacă nu cumva mesajul PNL-ului… Dacă PNL-ul, că entitate, că structura importantă în zona politică, dacă nu cumva s-a epuizat. Nu cumva a trecut vremea PNL-ului?
THEODOR PALEOLOGU: Eu mi-aş dori să nu fi trecut cu totul vremea PNL-ului. Evident că ne aflăm într-o gravă criză de leadership. Sunt oameni care habar nu au, nu au citit, nu s-au… Mă rog, nu au citit doctrina liberală, nu au citit… N-au pus mâna pe o carte, e evident lucrul asta. Nu s-au informat în legătură cu Marian Munteanu. Eu acum nu vreau să-i pun etichete lui Marian Munteanu, nu e stilul meu. Dar n-are legătură cu… nici cu alegerile locale, nici cu Partidul Naţional Liberal. E o aberaţie. În plus de asta, se va situa pe locul 4.
Este pariul dumneavoastră că va fi pe locul 4?
THEODOR PALEOLOGU: Da. Chiar facem pariu acum. Pentru că dispersia voturilor de dreapta face că, din nefericire, candidatul PSD are prima şansă. Fie că e vorba de doamna Firea, fie că e vorba de Tăriceanu sau de altcineva. Deci candidatul PSD, desigur, nu va obţine o majoritate de peste 50%, va avea poate chiar sub 40%, dar dispersia voturilor de dreapta îl va favoriza pe candidatul PSD. Marian Munteanu, în contextul asta, se va califica pe locul 4 în cel mai bun caz. Pe locurile 2 şi 3 fiind, în mod evident, după părerea mea, Traian Băsescu şi Nicuşor Dan. Care sunt singurii de luat în calcul cu adevărat, pentru că unu are o viziune şi a dovedit prin acţiunea lui, mă refer la Nicuşor Dan, că are un program şi are o viziune şi e credibil, iar Traian Băsescu, sigur, are foarte multă experienţă şi ştie mai bine decât oricine altcineva despre ce e vorba la Primărie.
Dar, ascultându-vă, aţi criticat unanimitatea, cvasi-unanimitatea de ieri, de când a fost nominalizat domnul Munteanu, şi spuneaţi, în acelaşi timp, că e o criză de leadership a PNL-ului. Bun. Să zicem că mâine n-or să mai fie doamna Gorghiu şi domnul Blaga. Cine o să le ia locul?
THEODOR PALEOLOGU: Chiar mă întreb. Mă întreb. Nu vă uitaţi la mine, că nu… eu mă ocup de cursuri. N-am ambiţii de genul asta. Chiar nu văd, pentru că sunt figuri încă şi mai triste. E… e foarte preocupant, e adevărat. Chiar nu văd. Nu ştiu. Mi-aş dori să va pot da un răspuns, dar… Marian Munteanu, cine ştie?
Marian Munteanu, dacă câştigă Primăria, probabil.
THEODOR PALEOLOGU: Nu, n-are nicio şansă. Nu, acum mai e un lucru. Dacă se situează, aşa cum cred eu, pe locul 4, ar trebui că cei responsabili de această alegere să plece. Adică Blaga, Gorghiu şi Predoiu.
Dar nu au fost doar ei trei..
THEODOR PALEOLOGU: Da, dar ei au o responsabilitate mai mare prin funcţia pe care o ocupă. Blaga şi Gorghiu sunt copreşedinţii partidului, iar Cătălin Predoiu este preşedintele Organizaţiei Bucureşti. Preşedintele Organizaţiei Bucureşti trebuie să ne explice, de altminteri, toate golăniile din ultima vreme ale consilierilor generali PNL din Primărie. Trebuie să ne explice lucrul asta, trebuie să-i cerem socoteală.
La ce va gândiţi?
THEODOR PALEOLOGU: La abuzuri, la avize inacceptabile, la felul în care şi-au garantat locurile pentru oamenii lor în Primărie. Recent, în ultimele săptămâni. Deci consider că domnul Predoiu trebuie să ne explice lucrurile astea, trebuie să dea socoteală pentru aceste lucruri sau să-i elimine de pe liste pe cei care au făcut aceste lucruri. Din acest motiv, repet, eu nu voi vota lista PNL pentru Consiliul General. Cu regret pentru câteva persoane, pentru că sunt câteva persoane pe care le respect şi îmi sunt chiar dragi, dar nu pot vota o lista care poartă tot acest pasiv din ultima vreme al unui partid care, să nu uităm, parte din el l-a susţinut pe Oprescu în 2012. Iar jumătea de PNL care a fost în USL, vechiul PNL, l-a susţinut pe Oprescu la Primărie, ştiind foarte bine cât de gravă era corupţia în Primărie. Ei sunt responsabili de furturile lui Oprescu. Şi trebuie să-şi pună cenuşă în cap şi trebuie să-şi ceară iertare pentru faptul că l-au susţinut pe Oprescu în cunoştinţă de cauza şi au fost complici la ce s-a întâmplat în ultimii ani.
Sunteţi o voce singulară în momentul asta.
THEODOR PALEOLOGU: Totdeauna am fost singular, asta e…
Nu, altădată aţi mai avut parteneri publici într-un discurs critic sau într-un discurs articulat de pe o platforma. Acum doar dumneavoastră vorbiţi. Cine poate să reformeze PNL-ul acum, presupunând că de reforma e nevoie în PNL în momentul asta. Cu cine?
THEODOR PALEOLOGU: Mi-aţi mai pus întrebarea asta. Nu-mi dau seama, chiar nu-mi dau seama. Mie mi se pare că partidul asta este bicefal şi, de fapt, acefal. N-are nicio busolă, n-are niciun reper, este în derivă totală şi singurul lucru care contează este dictatură celor câteva persoane care fac listele. Şi atunci domină aparatul de partid. Şi cu asta basta. Dar e o strategie foarte proastă. E evident că se va eroda lucrul asta. Mai e un aspect. Deviez puţin discuţia. Alina Gorghiu a spus ieri că Marian Munteanu egal Klaus Iohannis. A spus ceva de genul asta, că sunt la fel. A pus un semn de egalitate între Marian Munteanu şi Klaus Iohannis. Cred că preşedintele ar trebui să iasă din tăcerea lui.
Să se delimiteze, la asta vă referiţi.
THEODOR PALEOLOGU: Eu m-aş simţi…
Ofensat?
THEODOR PALEOLOGU: Da, adică… Cum să pună semn de egalitate între preşedintele Iohannis şi Marian Munteanu? Ar trebui să se delimiteze preşedintele de asemenea afirmaţii. Apropo, i-am scris şi lui Iohannis.
Şi v-a răspuns?
THEODOR PALEOLOGU: Nu. Dar i-am scris, ca să nu mi se poată spune că n-am făcut tot ce se putea pentru a preveni un dezastru.
Dar prezenţa preşedintelui în viaţă PNL-ului vi se pare suficientă? Vi se pare eficientă? Pentru că e clar că există o anumită colaborare între PNL şi domnul Iohannis.
THEODOR PALEOLOGU: Nu e vocaţia lui să conducă partidul. Însă sunt unele prostii pe care n-ar trebui să le lase. Pentru că îl afectează şi pe el. Să ne înţelegem, şi preşedintele Băsescu, care era mai implicat în viaţă PDL-ului, a lăsat grave prostii să se producă. Din păcate. Şi asta l-a costat foarte mult şi pe el, să nu uităm lucrul asta. Cine pe cine a tras în jos, asta e o mare întrebare. Băsescu a tras în jos PDL-ul sau PDL-ul l-a tras în jos pe Băsescu? E discutabil aici. Şi, şi, probabil. Aşa că, pe anumite subiecte, probabil preşedintele Iohannis…
Bun, dacă i-aţi fi consilier… Dacă i-aţi fi consilier preşedintelui, ce l-aţi sfătui să facă acum în privinţa PNL-ului?
THEODOR PALEOLOGU: E, dacă aş fi preşedintele… Pardon, dacă aş fi consilierul preşedintelui, multe aş face. Multe de tot.
Daţi-mi trei exemple.
THEODOR PALEOLOGU: În primul rând, sunt probleme de comunicare. E un preşedinte care, din păcate, comunică foarte puţin şi, când încearcă să comunice, dă cu bată în baltă. Cum a fost cu Antena 3 recent. Aici e o diferenţă între el şi Traian Băsescu. Traian Băsescu vorbea în fiecare zi, apărea la 6 jumate fix…
6 şi jumătate, da.
THEODOR PALEOLOGU: … ca un cuc şi spunea ceva. Şi atunci, eventualele prostii pe care le mai spunea treceau neobservate. Domnul Iohannis vorbeşte foarte rar şi, când spune câte o chestie, pierde dintr-o dată nu ştiu câte zeci de mii de susţinători. Şi nu ştiu câte procente dintr-o dată. Deci eu cred că comunicarea e o mare problemă a preşedintelui. Şi nici nu ştiu dacă înţelege foarte bine mentalitatea românească…
Mediul şi media de la Bucureşti nu le înţelege.
THEODOR PALEOLOGU: Nu ştiu. Adevărul e că poate e un semn de sănătate mintală să nu înţelegi prea bine totul. Dar, în unele situaţii, am impresia că nu e prea bine orientat. Că nu ştie despre cine e vorba, despre ce e vorba. Despre lucruri de genul ăsta.
Dar în privinţa PNL-ului, ce l-aţi sfătui să facă acum?
THEODOR PALEOLOGU: Să se spele cu el pe cap. Nu ştiu ce să va spun. A fost preşedintele PNL-ului, eu n-am fost preşedintele PNL-ului. În mod normal, el cunoaşte mai bine partidul ăsta. Eu cunosc o jumătate de partid. Ba nu, o cunosc şi pe cealaltă, pentru că tatăl meu a fost 12 ani senator. Şi din care o bună parte senator PNL şi cunosc destul de bine unele figuri din vechiul PNL. Însă şi tatăl meu ar fi fost consternat de deriva vechiului PNL în alianţa cu Partidul Social Democrat. Totuşi, e o derivă incredibilă, din 2007, PNL-ul a fost aliat cu PSD-ul.
Dar de ce ne mirăm atât de mult? Pentru că PNL-ul are o istorie postdecembristă care s-a tot aliat… ne aducem aminte de Guvernul Stolojan. PNL-ul era reprezentat…
THEODOR PALEOLOGU: E adevărat, dar, după ce a început să se realizeze unificarea liberală sub preşedinţia lui Quintus, de altminteri, PNL-ul părea solid ancorat la dreapta. Din păcate, în ultimii 10 ani, a luat-o în altă direcţie, iar acum… sigur, mă bucur că e în cealaltă parte, dar e… maioneza n-a prins. Şi avem un partid cam debusolat, din păcate. Şi în care certurile interioare consumă foarte multă energie. Eu cred că această incapacitate de a genera candidaturi seriose este parţial legată şi de certurile interioare. Să nu fie ăla, să nu fie celălalt…
Va gândiţi la eşecul unificării cu PDL-ul?
THEODOR PALEOLOGU: Da, chestiuni personale… după aia, ura asta tribală între foşti PNL-işti şi fost PDL-işti. Sunt prostii, sunt copilării. E foarţă multă energie consumată aiurea în interior şi asta cred, cel puţin parţial, explică incapacitatea de a genera candidaturi serioase.
Aţi criticat liderii partidului. Aş vrea să va rog să încercăm un exerciţiu. Să spuneţi un cuvânt după fiecare nume. Dacă spun Alina Gorghiu, la ce va gândiţi prima oară? Un cuvânt.
THEODOR PALEOLOGU: Nu… Aici n-aş vrea să fac lucrul asta.
Nu vreţi?
THEODOR PALEOLOGU: Nu, nu, pentru că Alina Gorghiu chiar îmi era simpatică pe vremuri, când făceam bicicletă împreună. Din păcate, probabil a transformat-o funcţia foarte mult. Eu am un curs, de altminteri, şi o teorie despre patologiile puterii. Şi foarte multă lume, chiar majoritatea oamenilor, când sunt în poziţii de putere, încep s-o ia razna. Nu mai văd realitatea cum e, se înconjoară de linguşitori, devin autoritari, răcnesc. Nu mi-aş fi imaginat-o pe Alina Gorghiu în urmă cu câţiva ani atât de autoritară şi de răcnitoare. Dar s-a contaminat de la Blaga.
Va referiţi la şedinţe interne?
THEODOR PALEOLOGU: Da…
Că nu-mi aduc aminte să fi văzut în public…
THEODOR PALEOLOGU: Păi da, na…
E foarte fermă.
THEODOR PALEOLOGU: Fermă… asta nu-i fermitate. Nu. Deci aici, repet, nu e o chestiune personală, mi-e simpatică, mi-era simpatică pe vremuri, când nu era preşedinte PNL. N-aş vrea să zic nimic rău de ea ca persoană. E vorba, mai degrabă, de debusolarea colectivă a conducerii partidului. Aşa mi-e foarte simpatic şi drag şi Predoiu. Dar e preşedintele Organizaţiei Bucureşti şi uite ce catastrofă s-a abătut asupra Organizaţiei Bucureşti. Trebuie să asume o candidatură care ne va situa pe locul 4. Şi va fi eşecul lui. Eşecul lui Cătălin Predoiu. Mie îmi pare rău pentru el, ca om. Aş fi vrut să-l ajut să nu ajungă în halul asta, dar dacă nu se lasă sfătuit.
N-a dorit ajutorul dumneavoastră…
THEODOR PALEOLOGU: Da.
Mă uit la doamna Firea care, în timpul campaniei pentru prezidenţiale din 2014, a avut un discurs aşa, foarte… Şi ea, la rândul dânsei, etnocentric, xenofob pe alocuri, în calitate de purtătoare de cuvânt a campaniei domnului Ponta. Cel de-al doilea mare partid al României are un, din nou, un om care este, mai degrabă, preocupat de un grup anume, şi anume de românii verzi ortodocşi, mă refer, evident, la domnul Munteanu. Şi atunci v-aş întreba dacă asistăm la un soi de ofensivă a conservatorismului. O să avem, aşa, de a face cu o situaţie cum e în Polonia, de exemplu? Sau cum e în Ungaria? Unde puterea e dominată de partide conservatoare care nu sunt în relaţii tocmai bune nici cu partenerii externi, nici cu cei interni.
THEODOR PALEOLOGU: Mă rog, eu înţeleg ce vreţi să spuneţi dumneavoastră, dar termenul “conservator” eu nu l-aş utiliza, că eu mă consider, într-o anumită măsură, conservator. Şi, din familia noastră, persoană pe care o admir cel mai mult este străbunicul meu, Mihail Paleologu, care era un fruntaş conservator. Deci era prieten cu Eminescu, era director al ziarului “Timpul”, apoi a fost procuror general al României. E un conservator şi eu am toată admiraţia pentru el. Cea mai mare admiraţie din familie o am…
Pot reformula, pot înlocui cu izolaţionist.
THEODOR PALEOLOGU: Da, mă rog, e mai degrabă un fel de primitivism. Că ce a zis doamna Firea în 2014 era o prostie, pur şi simplu prostie. La fel şi cărţile lui Ilie Bădescu. Lasă etnocentrismul care, oricum, eu nici nu înţeleg noţiunea asta de etnocentrism, dar uitaţi-vă cum sunt scrise. Şi cine admiră aşa ceva… În fine, înseamnă că n-a citit cărţi mai bune.
Ce încercam să înţeleg este dacă acest izolaţionism, ca să nu mai folosesc termenul conservator, este doar o fază a politicii româneşti actuale.
THEODOR PALEOLOGU: Da, acum să ştiţi ceva. O să merg în direcţia dumneavoastră spunând altceva. Deci dincolo de prostiile astea. Astea eu le pun, mai degrabă, pe seama inculturii sau a primitivismului. Se întâmplă însă altceva. Şi anume că Uniunea Europeană este într-o mare criză.
Acolo urma să ajung.
THEODOR PALEOLOGU: Exact. E vorba de o mare criză legată de afluxul masiv de refugiaţi şi aici nu pot decât să vă dau dreptate. Da, categoric vom vedea victorii din ce în ce mai spectaculoase ale partidelor naţionaliste. În Franţa, am văzut în Germania la ultimele alegeri regionale şi va continuă. Va continua aşa, pentru că problema continuă să…
Polonia…
THEODOR PALEOLOGU: … crească, să ia amploare. Polonia şi Ungaria sunt puţin aparte. Cazul Ungariei, în mod special, e destul de ciudat, pentru că e o ţară în care există în mod tradiţional extremă dreapta virulentă şi puternică. Încă din anii ’30. Nu mă refer la Horthy, cât la Gomboş şi partidul de extremă… Da, bun aia… şi mai târziu, dar Gomboş e încă din anii ’20-’30. Deci a existat tot timpul o extremă dreapta virulentă acolo. Acum, legat de criză refugiaţilor, eu înţeleg atitudinea lui Orban. Sigur că a avut accente mai deranjante, fără îndoială, dar pot să înţeleg, pentru că au trecut dintr-o dată pe la ei sute de mii de oameni. A dat ţară peste cap, da? Deci e şi o reacţie de autoapărare pe care o pot înţelege, adică mie nu-mi plac dătătorii de lecţii occidentali gen Laurent Fabius care înfierează, îşi permite să înfiereze atitudinea guvernului maghiar. Pot să înţeleg, deşi, repet, n-am simpatie pentru personaj, nu-mi place, dar pot să înţeleg lucrul ăsta. Şi, din păcate, criza Uniunii Europene nu o văd având o soluţie aşa curând. Problemele vor lua amploare, afluxul de imigranţi nu se va opri, dimpotrivă, va creşte, şi tot aşa vor creşte şi reacţiile din cealaltă parte. Diagnosticul meu e destul de pesimist aşa, adică chiar…
Vedeţi naţionalismul ăsta crescând şi în România?
THEODOR PALEOLOGU: Deocamdată, nu. Deocamdată, nu. Eu nici nu cred că naţionalismul în România este foarte articulat. E, mai degrabă, la nivel d-ăsta primitiv, cum spuneam mai devreme.
Naţionalism confuz.
THEODOR PALEOLOGU: Confuz, da. E un naţionalism… exact, da, un şovinism confuz. Dar uitaţi-vă ieri ce s-a întâmplat la Operă. Deci au fost insultat balerinii străini… nu ştiu dacă de către balerinii români, dar de către colegi români de-ai lor care le-au spus “duceţi-vă acasă, plecaţi din România”. Este incredibil.
E Opera Naţională, au zis.
THEODOR PALEOLOGU: E Opera Naţională. Deci nu vreau acum să intru în conflictul dintre Tiberiu Soare şi Kobborg.
Trebuie să precizez că sunteţi fost ministru al Culturii.
Ştiţi cum e, un ministu al Culturii ar trebui să primească spor de toxicitate, pentru că are de a face cu artişti şi e vorba de toxicitatea dintre ei. Eu am fost traumatizat, realmente traumatizat, de către conflictul dintre Cristian Mandeal şi Filarmonica Română. A fost îngrozitor, absolut îngrozitor.
Probabil ceva asemănător se întâmplă şi la Operă.
THEODOR PALEOLOGU: Aici mi se pare mai urât şi, indiferent de cine are dreptate, cine pe cine susţine, aş vrea să spun foarte ferm că este ruşinos, absolut ruşinos, ca nişte artişti români să spună unor artişti români “plecaţi din România”. Este incalificabil, este o ruşine şi vreau să-mi exprim tot dispreţul meu pentru comportamentul de ieri. Indiferent de cine are dreptate. Indiferent de cât de mare e salariul lui Kobborg, de cât de bun e Tiberiu Soare sau de lucruri de genul ăsta. Este absolut incalificabil.
Un al doilea conflict. Ieşim din zona politică.
THEODOR PALEOLOGU: Slavă Domnului!
E un conflict şi în Uniunea Scriitorilor, unde două grupuri îşi dispută conducerea şi schimbă nişte cuvinte nu tocmai simpatice. Ce se întâmplă? E o vibraţie negativă în aer? De ce toată lumea s-a supărat acum, în primăvară asta?
THEODOR PALEOLOGU: Da… Eu aveam o mătuşa foarte dragă mie, o femeie foarte inteligentă, şi avea o teorie… Mă rog, glumea ea puţin, avea o teorie cum că… de ce sunt românii cum sunt. Şi teoria e că au dat ruşii cu un praf. Care atacă neuronii. Şi, de fiecare dată când se întâmplă ceva ciudat, cum sunt conflictele de la Operă, conflictele de la Uniunea Scriitorilor sau numirea lui Marian Munteanu că… în calitate de candidat al nostru la Primăria Capitalei, făcea gestul ăsta. Adică praful rusesc.
Praful rusesc a stricat România.
THEODOR PALEOLOGU: S-ar putea ca certurile incredibile de la Uniunea Scriitorilor să fie tot un efect al prafului rusesc. Dar, vă spun, trebuie luat în considerare faptul că ministrul Culturii ar trebui să primească un spor de toxicitate. E mai greu decât când lucrezi cu cianuri.
Ne întoarcem la zona politică. Dar pornim de aici, de la cultură, mi-aţi povestit de cursurile pe care le ţineţi, sunteţi foarte mulţumiţi de ele. Întrebarea mea este dacă mai încercaţi, dacă mai candidaţi la toamnă.
THEODOR PALEOLOGU: Nu mi-am propus lucrul ăsta. Şi să vă spun de ce. Pentru că s-a votat revenirea la sistemul de vot pe liste. Eu am votat împortivă. Am votat împotrivă, pentru că ne întoarcem la aceeaşi mizerie de dinainte de 2008 de care eram cu toţii sătui până peste cap. Iar eu ştiu un lucru: scrutinul de listă înseamnă dictatura câtorva persoane din conducerea partidului. Eu nu sunt un yes man, nu sunt un linguşitor, n-am fost niciodată, nu voi fi niciodată aşa ceva, deci nu-mi propun să candidez. Nu mă interesează lucrul asta, am ce face. Voi fi activ în continuare în spaţiul public, sigur că da, dacă sunt unii oameni care vor să mă asculte, sunt foarte bucuros să contribui în vreun fel.
Dar dacă actuala sau viitoarea conducere a partidului, a acestui partid, a PNL-ului sau a altui partid, vă va face această oferta şi va veni la dumneavoastră şi vă va spune: “Domnule Paleologu, vrem să fiţi pe lista noastră, credem că sunteţi valoare adăugată pentru noi”, o să acceptaţi?
THEODOR PALEOLOGU: Păi eu cred că sunt valoare adăugată pentru ei, dar ei nu cred că îşi dau seama. Eu nu cred că Blaga şi Gorghiu îşi dau seama că eu sunt valoare adăugată. Ei gândesc în cu totul alţi termeni, chiar nu…
Deci aţi spune “da” dacă aţi primi o invitaţie?
THEODOR PALEOLOGU: Aş vrea… Mi-aş dori să pot contribui în mod mai semnificativ la viaţa partidului. Dar, vă spun drept, eu sunt destul de nemulţumit de ultimii ani pe care i-am petrecut în Parlament. Pentru că nu am nicio influenţă în partid şi asta îţi limitează şi posibilităţile de acţiune parlamentară. Pentru că în Parlament vorbeşti dacă te mandatează partidul să vorbeşti, nu te apuci să vorbeşti doar ca să bifezi nişte luări de cuvânt, da? În plus de asta, îmi pare rău că nu am putut ajuta partidul la o soluţie rezonabilă în ceea ce priveşte alegerile locale din Bucureşti. Eu cred că se putea ajunge la o înţelegere cu Nicuşor Dan. E, cu Traian Băsescu e mai dificil. E mai greu…
Întotdeauna a fost mai dificil cu domnul Băsescu. O poziţie în Guvern vă mai interesează? Presupunând că ar fi disponibilă.
THEODOR PALEOLOGU: Presupunând că… Sunt domenii în care mă pricep şi chiar mă pricep foarte bine, adică cultură, externe şi educaţie, în mod special învăţământ superior. Nu mă pricep chiar la toate, Ministerul Educaţiei e foarte dificil. Sunt zone ale Ministerului Educaţiei unde nu sunt în elementul meu. Dar astea sunt trei ministere pentru care, evident că sunt printre primii câţiva oameni din ţară în ceea ce priveşte competenţă tehnică. Deci ştiu despre ce e vorba. În rest, dacă o să se întâmple sau nu, eu nici nu cred că e bine să te agăţi de ambiţii, să vrei neapărat ceva anume. Tocmai…
Eu încercăm să stabilesc dacă sunteţi disponibil pentru o astfel de carieră.
THEODOR PALEOLOGU: Vă spun, eu nu cred că, ţinând cont de cine sunt eu, nu e bine să întorc spatele vieţii publice.
Totdeauna voi fi prezent cumva în viaţă publică. Însă, tocmai că mă întrebaţi de cursuri, predau Plutarh şi sunt câteva modele în vieţile paralele ale lui Plutarh de oameni la care s-a făcut apel, dar care au ştiut să nu-şi dorească cu tot dinadinsul anumite lucruri. Cum e Timoleon, Cato cel Bătrân sau Cato cel Tânăr sau Aemilius Paulus, marele general român din secolul ÎI. Încerc şi eu să fac că ei.