Tibi Uşeriu s-a prăbuşit în timp ce alerga. Ultramaratonistul a dezvăluit ce s-a întâmplat pe pagina sa de Facebook.
„112×2. Doar de două ori în viață a trebuit să sun acest număr. De fiecare dată am fost salvat la limită. Prima dată în Canada în 2019, când mi-au degerat degetele. Nota de plată rima sinistru cu anul calendaristic – 19.000 de euro! Cu elicopter inclus și probabil TVA.
A doua oară am sunat duminică. Îmi făceam alergarea de rutină. Din pricina unei alergii alimentare am făcut un șoc anafilactic sever urmat de leșin. M-am trezit înfrigurat pe buza unui șanț lângă Blidereasa. Foarte confuz, cu vederea încețoșată.
De obicei alerg fără telefon. Acum, printr-o minune, îl aveam la mine. Iată cum muzica poate, uneori, salva oameni. Îmi sun familia. Vin după mine. Sunt hotărât să-mi revin. Dar leșin din nou pe locul mortului. Mă trezesc smuciturile ambulanței ISU Bistrița – Năsăud, SVSU Prundu Bârgăului și vocea paramedicilor.
Ambulanța a venit incredibil de rapid și tot așa m-am trezit la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Bistrita cu o branulă în braț și un cocktail de substanțe în sânge. Încep să văd iar forme și culori. În 20 de minute am analizele de sânge făcute, un CT cranian și sunt văzut de trei medici specialiști pe lângă medicul de gardă și asistentele. Ca simplu contribuabil, nu a trebui să plătesc nici măcar un leu.
Nu vreau să dau nume, ci doar să mulțumesc frumos Serviciul 112 și să felicit tot personalul medical, începând de la șoferul de ambulanță, brancardieri, infirmiere și până la medicul specialist neurolog. Sunt oameni dedicați, care își iubesc meseria și o fac ca lumea. La fel, mulțumiri conducerii spitalului și Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, fiindcă au pus pe roate un asemenea serviciu medical profesionist și prompt.
Vreme de cinci ceasuri, cât am stat acolo, am avut timp să observ că și restul pacienților au fost tratați exemplar. Am fost sincer impresionat. Am plecat tot mulțumind și refuzând politicos internarea.
Scăpat din nou la aer mă simțeam atât de bine, încât mi-a trecut pentru o clipă prin minte să reiau alergarea. Rațiunea a triumfat, însă. Am luat un taxi și am plecat acasă, nereușind să scap de sentimentul că trăiesc în prelungirile propriei vieți.
Zic să criticăm mai puțin, să respectăm mai mult personalul medical în general și să învățăm să fim mai recunoscători. Viața e importantă”, a transmis Tibi Ușeriu.