Într-un mic sat dintre Prahova și Brașov, își are afacerea Aura, chiar în podul casei părintești, acol unde în urmă cu trei ani a amenajat un mic atelier de cusut.
„Naveta mea: ies din casă și vin la serviciu”, spune Aura Brebeanu, urcând scările casei. „Hai să încercăm lenjerii, că toată lumea cumpără lenjerii, îmi plac, am idei. La ce lucrează Mimi acum… Este un kimono personalizat”, a declarat Aura, pentru observatornews.ro.
Tânăra a pariat pe viața la sat, după ce timp de 10 ani a lucrat în corporații, chiar dacă nu știa să coasă sau să facă business.
„Ştii, Cami, când am venit la tine cu mama și am zis uite, eu aș vrea să fac un atelier în care să vindem lenjerii și hai dacă faci… Am crescut super repede”, spune antreprenoarea.
Aceasta a devenit un angajator important în satul Slon, singurele locuri de muncă disponibile înainte aici fiind de vânzător sau îngrijitor la școală. Afacerea ei a fost perfectă pentru croitoresele care făceau naveta zeci de kiloemtri la oraș, acolo unde lucrau.
„Eugenia își vede casa de aici și toate fetele sunt din sat. De fapt, e ca acasă”, mai spune Aura.
La început avea 10 angajai, dar după pandemie au rămas șase, chiar și așa cifra de afaceri anuală a ajuns la 300.000 de euro.
„Eu zic că poți să faci, să găsești și idei de business, să găsești o modalitate prin care să te susții. E internetul și tot accesul ăsta care nu mai separă locuitul la țară de statul la oraș, că informațiile pe care le ai tu le am și eu la fel de simplu, la un click distanță. Din vârful muntelui livrăm și în străinătate și în toată țara”.
„Tot timpul am fost fascinat de gândul ăsta la țară. Eu nu știam ce înseamnă să ai animale. La bloc, am avut niște peștișori pentru o perioadă scurtă până mureau, dar altfel nu. Am învățat să mulg caprele. S-a schimbat lumea mea, dar s-a schimbat conform lucrurilor pe care le doream”, spune Mircea Brebeanu, soțul Aurei.
Cei doi soți au decis să se mute la țară pentru ca fiul lor, Radu, să crească în natură.
„Pot mai mult să merg pe afară decât la București. Îmi place mult că ninge și fac partide de bulgărit. De obicei mergem pe gârlă”, spune Radu.
Aura și Mircea au înființat un ONG, au adunat copiii din sat să strângă gunoaiele, au organizat târguri, și astfel au legat comunitatea. Ba chiar au chemat psihologi pentru elevii care provin din medii cu violență familială.
„În sat la noi e o pânză albă, în care dacă vrei să experimentezi și să aduci ceva, chiar poți și ești și primit cu brațele deschise”, adaugă Aura Brebeanu.