Cel mai apreciat desen animat din lume a apărut din imaginaţia creatorilor Bill Hanna şi Joe Barbera. Din plictiseală, animatorii, ambii cu vârsta sub 30 de ani, au început să își pună în aplicare propriile idei. Barbera a spus că iubește conceptul simplu de desene animate cu pisici și șoareci, cu conflict și goană, chiar dacă a fost făcut de nenumărate ori înainte.
Primul episod al acestui desen animat a fost intitulat „Puss Gets the Boot” difuzat pentru prima dată în 1940. Debutul a fost un succes și a câștigat o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun scurtmetraj de animație. În ciuda muncii lor, animatorii nu au câştigat.
Prima oara, Hanna si Barbera au numit motanul și soarecele Jasper si Jinx, însa ulterior au devenit Tom si Jerry. Creatorii au vorbit în nenumărate interviuri despre faptul că personajele animaţiei nu vorbesc, justificându-se că au crescut cu filmele silenţioase cu Charlie Chaplin, şi au ştiut că pot fi amuzanţi chiar şi fără dialog între ei. Uneori prieteni, alteori duşmani, acţiunea animaţiei a fost subliniată de muzica compusă de Scott Bradley, iar țipătul lui Tom, asemănător omului, a fost exprimat chiar de Hanna.
Timp de aproape două decenii ei au realizat peste 100 de episoade de scurtmetraj. Crearea fiecărui episod a durat săptămâni în șir, iar costurile de productie au fost de 50.000 de dolari.
Aceste episoade au fost considerate în mod universal cele mai bune, animația fiind foarte detaliată. Astfel, seria a obținut șapte Oscaruri.
În anul 1957 MGM a decis să închidă studioul de animație din cauza nerentabilității (un serial de șapte minute cu Tom și Jerry costa 50.000 de dolari), și să le redifuzeze pe cele deja existente.
În 1960 MGM semnează un contract cu studioul cehoslovac Rembrandt Films în urma căruia s-au produs 13 scurtmetraje cu cele două personaje.
În 1963 personajul Mami doi Pantofi este înlocuită de un bărbat sau o femeie albă care îl pedepsește în mod repetat pe Tom, bătându-l cu grătarul și turnându-i pe gât o sticlă întreagă de băutără carbogazoasă. Decizia de a renunța la Mami a venit ca urmare a dorinței de a elimina orice aluzie rasială.
Tom este anti-eroul înfometat, motanul șmecher și ursuz care nu are decât o dorință, să îl mănânce pe Jerry. Tom încearcă toate șmecheriile posibile pentru a pune mâna pe șoarecele acela, dar nu reușește decât să facă praf casa. În numeroase episoade Tom Motanul încearcă să-l captureze pe Jerry Șoarecele colocatarul său nedorit, creând haos și dezastru. O fi Jerry mic, dar este suficient de inteligent pentru a întoarce lucrurile în favoarea lui când Tom și-o caută cu lumânarea. În perechea Tom și Jerry, șoricelul este șeful.
În anumite episoade Tom încearcă sa mănânce păsări, pești sau alți șoareci, însă niciodată pe Jerry sau pe Tuffy. Unele dintre motivele care duc la război sunt: sabotarea planurilor lui Tom de către abilul său inamic, consumarea alimentelor de către Jerry pe care Tom ar fi trebuit să le păzească, răzbunarea, un motan rival, o femelă sau doar din plăcerea unuia dintre cei doi inamici.
Tom reușește rar să-l prindă pe Jerry, doar atunci când șoricelul ajută alte victime ale lui Tom. Destul de interesant, la începutul episoadelor din „era Hanna-Barbera” lângă titlu apar chipurile lui Tom și a lui Jerry zâmbind unul la altul, ceea ce este destul de ciudat având în vedere că cei doi sunt inamici.
Există, de asemenea mai multe cazuri în care aceștia prezintă sentimente de prietenie unul pentru altul ca de exemplu în episodul „Thomas îndrăgostit” sau în episodul „Jerry și leul” când Jerry se preface că este rănit, iar Tom aduce trusa de prim-ajutor pentru a-l ajuta pe Jerry.