Locuri pe care trebuie să le vizitezi în România. Topliţa, locul unde s-a născut primul patriarh al României

Cel mai cunoscut dintre lăcaşurile de cult din Topliţa se află la poalele munţilor Călimani şi este mănăstirea purtând hramul Sfântului Prooroc Ilie, ctitorită de primul patriarh al României. Mănăstirea a devenit, în timp, unul dintre cele mai puternice centre monahale ortodoxe din Transilvania şi considerat unul dintre simbolurile unirii spirituale a românilor.

Cum treci de poarta din lemn sculptat, păşeşti pe o alee străjuită de arbori şi ajungi la biserica de lemn a mănăstirii Sf. Ilie, înconjurată de o grădină plină de flori, care-ţi încântă ochii.

Biserica mănăstirii „Sfântul Prooroc Ilie” a fost construită în anul 1847 în satul Stânceni, renumit pentru meşterii în prelucrarea lemnului, sub coordonarea preotului Gheorghe Ujică şi a fiilor săi, Ştefan şi Ioan. După ce în parohia Stânceni s-a construit o biserică nouă, în anul 1910, Patriarhul Miron Cristea a adus biserica de lemn în Topliţa, în grădina părintească, cu gândul de a întemeia o mică mănăstire, dar şi pentru a salva monumentul de arhitectură.

În anul 1923 s-au început lucrările pentru întemeierea mănăstirii, zidirea clopotniţei, stăreţia, casa călugărilor sau clădirile gospodăriei. Stăreţia a fost construită din materialul casei în care s-a născut Patriarhul Miron Cristea, după cum se arată în documentaţia pusă la dispoziţie de Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei.

Sfinţirea mănăstirii s-a facut în ziua de duminică, 21 octombrie 1928, în prezenţa ctitorului ei, Patriarhul Miron Cristea. În acelaşi an a început şi viaţa monahală, cu un grup de călugări veniţi de la alte mănăstiri.

După cum se arată în cartea „Românii din Covasna şi Harghita”, semnată de Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan şi Violeta Pătrunjel, între 1928-1938 perioada de activitate duhovnicească a fost normală, după care a urmat o perioadă de frământări şi neîmpliniri, nefiind ocolită de vitregiile vremurilor, precum Dictatul de la Viena şi regimul totalitar instaurat după al Doilea Război Mondial. Viaţa monahală a reintrat în normal în anul 1970, când ansamblul a fost declarat monument istoric şi de arhitectură.

Biserica de lemn a mănăstirii are dor 14 metri lungime şi cinci metri lăţime, dar se impune ca o construcţie deosebit de frumoasă, realizată din grinzi, pe o fundaţie de bolovani din piatră, în formă de cruce. Pictura veche a bisericii a fost deteriorată în timpul transferului de la Stânceni la Topliţa, păstrându-se doar pe arcada spre naos a bolţii altarului. Drept urmare s-a realizat o pictură nouă, „în tradiţiile bizantine şi medievale româneşti”. Se pot remarca tablourile votive cu figurile părinţilor Patriarhului Miron Cristea, George şi Domniţa, care sunt şi înmormântaţi în cripta de sub biserică. Patriarhul Miron este prezentat într-o pictură în postura de membru al consiliului de regenţă, sub mantia sa aflandu-şi ocrotire regele Mihai I.

În biserică se află icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, pictată de Dumitru Belizarie, care a fost depusă de Patriarhul Miron Cristea pentru o noapte la Sfântul Mormânt al Mântuitorului, sfinţind-o apoi la râul Iordan împreună cu alte două icoane ferecate din argint: Maica Domnului cu Pruncul Iisus, Dulcea Sărutare şi Iisus Arhiereu şi judecător.

Paraclisul mănăstirii a fost construit şi pictat între 1984 şi 1994 şi a fost sfinţit la 20 iulie 1994, când a fost hirotonit ca arhiereu Preasfinţitul Ioan al Covasnei şi Harghitei, în prezenţa Preafericitului Patriarh Teoctist.

Mănăstirea Sf. Ilie dispune şi de un muzeu care adăposteşte exponate valoroase atât din punct de vedere istoric cât şi artistic. Expoziţia permanentă a muzeului cuprinde un important fond de icoane pe lemn, datând din secolul a XVIII-lea, dar şi o valoroasă colecţie de icoane pe sticlă. De asemenea, în muzeu se află un număr mare de cărţi religioase ortodoxe, unele dintre ele fiind unicat sau rarităţi la nivel naţional. După cum se arată în lucrarea „Românii din Covasna şi Harghita”, de o deosebită valoare sunt „Psaltirea”, tipărită în anul 1544, la Mileşevo, în Serbia. „Cazania lui Varlaam”, tipărită la Iaşi, în 1643, sau „Evanghelia” de la Bucureşti, din 1682.

În fiecare an, în data de 20 iulie, la hramul sfintei mănăstiri, participă numeroşi pelerini, din toată ţara, dar şi oaspeţi din străinătate.

Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, IPS Ioan Selejan, spune că această mănăstire a devenit un centru de spiritualitate pentru românii din zonă şi a jucat un rol important în păstrarea identităţii naţionale. „Iată că din această biserică, care la început se voia a fi o necropolă, încet-încet s-a înfiripat a se realiza aici o sfântă mănăstire. Această mănăstire, după 1927-1928 şi până astăzi a fost un centru de spiritualitate pentru românii din zona aceasta, pentru că în această parte nu se aflau mănăstiri. Românii noştri mergeau la hramurile mănăstirilor din Moldova, care sunt în apropiere, peste munţi şi iată că, având şi hramul Sfântului Ilie, hram de vară, în fiecare an mii de credincioşi participă la slujbele de hram şi nu numai. Mănăstirea a fost un important centru ortodox pe Valea Mureşului, aici nu veneau doar credincioşii ortodocşi din zona Topliţa, ci de pe toată Valea Mureşului veneau la hramul acestei mănăstiri şi de dincolo de munţi. Aşa că am putea să spunem că această mănăstire a jucat un rol important în păstrarea identităţii noastre naţionale şi spirituale ortodoxe din această zonă”, a afirmat IPS Ioan Selejan.

Mănăstirea Doamnei din Moglăneşti

În vârful unui deal de la marginea municipiului Topliţa se află un alt lăcaş de cult ortodox care a trecut, de-a lungul vremii prin mari încercări. Este vorba despre Mănăstirea Doamnei, ctitorită în 1658 de Doamna Safta, soţia Domnului Moldovei, Gheorghe Ştefan şi ridicată pe ruinele unei vechi construcţii monahale.

În lucrarea „Românii din Covasna şi Harghita” se arată că tradiţia locală, consemnată la mijlocul secolului al XIX-lea de către etnograful Orban Balazs, notează că în apropierea municipiului Topliţa „se află un munte numit Monasteria, unde se găsesc urmele unei mănăstiri, construită de o doamnă bogată, care a stat în acest loc de refugiu la cumpăna dintre secolele XVI-XVII, într-o epocă plină de numeroase evenimente politice şi militare”.

Construcţia este una modestă, are doar 9,5 m lungime şi 4,75 m lăţime, fiind declarată monument istoric şi cunoscând mai multe etape de restaurare.

Potrivit sursei citate, „una dintre primele şcoli româneşti de pe Valea superioară a Mureşului a fost cea de pe lângă mănăstirea Doamnei din Moglăneşti-Topliţa, organizată de călugărul dascăl Vasile Sturzea, originar din judeţul Galaţi, care a trăit pe aceste meleaguri între 1680-1695”.

De-a lungul vremii, mănăstirea a trecut prin grele încercări, a fost pustiită sau lăsată în paragină. Acum, mănăstirea este „un loc viu”, după cum spune IPS Ioan Selejan, în prezent construindu-se şi „o biserică de zid”, iar toţi cei care doresc să se reculeagă într-un cadru natural feeric, pot merge la lăcaşul de cult de la Moglăneşti-Topliţa.

Schitul Gura Izvorului

Tot aici, la Topliţa, cu binecuvântarea IPS Ioan, a luat fiinţă, în urmă cu 14 ani şi schitul Gura Izvorului. Iniţial, pe locul respectiv erau două cabane forestiere şi un fânar, aflate în paragină. Acum, biserica schitului este finalizată, iar în prezent se lucrează la corpul de chilii. Acesta are două hramuri, respectiv „Duminica tuturor Sfinţilor”, hramul bisericii şi „Sfântul Simion Stâlpnicul”, al Paraclisului. „Deci, am putea spune despre oraşul Topliţa, că este oraşul cu trei mănăstiri. Nu ştiu unde, în ţară, mai avem o asemenea situaţie, ca cine ajunge în Topliţa, poate să viziteze trei mănăstiri. Aşadar, vorbim de cetatea, de oraşul cu trei mănăstiri-ceea ce înseamnă că românii din această parte de ţară sunt foarte credincioşi. (…)Iată ce loc de spiritualitate s-a creat în această zonă şi nu este de mirare că de aici Dumnezeu a rânduit să fie şi primul patriarh al României”, a conchis arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei, IPS Ioan Selejan.

Citeşte şi O localitate din Harghita, cunoscută în Europa datorită porţilor secuieşti