Alexandru Vişinescu, fost comandant al închisorii Râmnicu Sărat, denunţat pentru moartea unor deţinuţi politici între 1956-1963, aflat la un hotel din Buzău, a devenit recacitrant cu jurnaliştii care l-au întrebat de ce a plecat din Bucureşti, spunându-le că nu dă nimănui explicaţii unde merge.
Alexandru Vişinescu este cazat la un hotel din centrul Buzăului şi zilnic, la orele prânzului, îşi vizitează sora, care locuieşte într-un bloc din apropiere.
CITEŞTE ŞI: TORŢIONARUL Vişinescu, interviu CUTREMURĂTOR. Ce spune despre foştii deţinuţi şi despre TORTURĂ
Acesta a fost văzut, marţi, de jurnalişti, care l-au întrebat de ce a plecat din Bucureşti la scurt timp după acuzele privind comiterea unor atrocităţi în penitenciarul din Râmnicu Sărat asupra unor deţinuţi politici, pe vremea când era şef al închisorii. La început, Alexandru Vişinescu a fost calm şi destul de formal, după care a devenit recalcitrant, spunându-le ziariştilor că nu trebuie să dea nimănui explicaţii privind prezenţa sa într-un loc sau altul, scrie Mediafax.
„Nu vă interesează de ce am plecat din Bucureşti. Vă rog să mă lăsaţi în pace, să nu procedez altfel, lăsaţi-mă-n pace. Este viaţa mea, nu mă forţaţi să procedez altel”, le-a spus, nervos, Vişinescu ziariştilor buzoieni.
Alexandru Vişinescu s-a născut la Buzău, în 1925, şi a fost comandant al Penintenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 şi până la desfiinţarea închisorii, în 1963, fiind şi ultimul comandant al închisorii, unde a murit, în urma torturilor, Ion Mihalache.
Alexandru Vişinescu este unul dintre cei 35 de torţionari identificaţi de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului, care a solicitat, pe 30 iulie, Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti începerea urmării penale a fostului comandant al închisorii Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, pentru omor deosebit de grav.
CITEŞTE ŞI: Victima torţionarului Vişinescu: Încă îmi mai este frică de el. Teroarea psihică a fost grea
Potrivit preşedintelui executiv al IICCMER, Andrei Muraru, toţi deţinuţii politici închişi în timpul regimului comunist la Râmnicu Sărat „au fost torturaţi fizic şi psihic ca urmare a deciziilor luate de comandantul penitenciarului”, Alexandru Vişinescu fiind „responsabil din punct de vedere penal pentru decesele înregistrate la Râmnicu Sărat în timpul mandatului său”.
Astfel, în urma investigaţiilor desfăşurate în ultimele luni de către reprezentanţii institutului, au fost identificate mai multe probe ce indică faptul că, în perioada în care lt. col. (r.) Alexandru Vişinescu (88 de ani, în prezent) a îndeplinit funcţia de comandant al penitenciarului Râmnicu Sărat, respectiv 1956-1963, deţinuţii politici au fost supuşi unui regim de detenţie extrem de dur, caracterizat prin lipsa hranei, lipsa medicamentelor şi a îngrijirilor medicale, pedepsele aplicate pentru abateri de la regulament.
CITEŞTE ŞI: ORORILE din puşcăria torţionarului Vişinescu: Ne punea să sărim CA BROASCA, în pielea goală
Reprezentanţii Institutului au mai arătat că, între anii 1956 şi 1963, la Râmnicu Sărat s-au înregistrat cinci cazuri de deces posibil de documentat (Ion Mihalache, Gheorghe Dobre, Gheorghe Plăcinţeanu, Victor Rădulescu Pogoneanu, Mihail Romniceanu), cauzate de: colaps cardio-vascular, insuficienţă circulatorie cerebrală, hemoragie cerebrală sau afecţiuni ale aparatului digestiv – ileus paralitic ireversibil – aşa cum rezultă din procesele verbale de constatare a decesului, în documente fiind consemnate semnele vizibile ale malnutriţiei.
De asemenea, IICCMER a depus la Parchet plângerile deţinuţilor legate de tratamentele primite, aşa cum sunt consemnate de referatele supraveghetorilor (plângeri pentru care au primit zile de izolare), ca mărturii ce contrazic documentele legate de vizitele medicale.
În 9 august, Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a preluat de la Parchetul Tribunalului Bucureşti, dosarul având ca obiect denunţul formulat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului împotriva torţionarului Alexandru Vişinescu. Parchetul instanţei supreme a precizat că dosarul a fost preluat având în vedere complexitatea cauzei şi volumul mare de activităţi procesuale şi procedurale ce urmează a fi efectuate în vederea soluţionării cu celeritate a acesteia.