Pândește pe haine sau pe clanțele ușilor, pe comutatoarele de lumină, pe podele sau pe marginile patului. Chiar și pe pielea noastră se simte în largul său. Conform unor estimări recente, în Europa o treime din oameni sunt purtători ai stafilococului auriu (Staphylococcus aureus, în latină). Dar numai câțiva dintre ei vor suferi, la un moment dat, de o infecție stafilococică. Aceasta se declanșează atunci când imunitatea organismului scade sau când bacteria reușește să pătrundă în organism, printr-o rană deschisă sau un cateter.
Dacă infecția apare pe piele, provoacă, de obicei, doar inflamații relativ inofensive. Dacă se produce însă în organism, poate să ducă la o multitudine de boli grave – afecțiuni musculare, pneumonie, infecții ale plăgilor sau, în cel mai rău caz, septicemie. Practic, orice organ poate fi afectat de inflamația produsă de această bacterie. Iar problema majoră în tratarea unei infecții cu stafilococ auriu este faptul că, în multe cazuri, acesta se dovedește a fi rezistent la meticilină (MRSA), caz în care tratamentul cu majoritatea antibioticelor este ineficient.
Super-microbul din spitale
La fel ca alți bacili periculoși, formele MRSA ale stafilococului auriu îi afectează mai ales pe pacienții internați în spitale, cărora li se administrează doze mari sau prelungite de antibiotice. Aceste terapii medicamentoase distrug flora intestinală benefică și favorizează proliferarea bacteriei, care va profita de sistemul imunitar deja slăbit al bolnavului și se va înmulți cu repeziciune.
Cum se manifestă
Simptomele tipice ale unei infecții cu stafilocoul auriu sunt : apariția unor umflături (edeme), iritații sau pete roșietice pe piele, senzație de greață și vomă.
Atunci când stafilococul pătrunde printr-o rană deschisă în straturile profunde ale pielii, unde se multiplică, duce la apariția unor abcese purulente, numite furuncule. Dacă ajunge în mucoase, se va manifesta sub forma unor sinuzite sau otite. Mai grave sunt infecțiile invazive, care pot afecta orice organ: de la cistită, infecție gastro-intestinală sau mastită (în perioada de lactație) până la osteomielită, endocardită (mai ales după înlocuirea unei valve cardiace) sau pneumonie, până la septicemie.
Ce e de făcut?
Ca în multe alte situații, cel mai bun tratament este, desigur, prevenția. Prevenirea infecției cu stafilococul auriu include, în principal, curățenia, spălarea și dezinfectarea mâinilor. Orice rană trebuie să fie curățată bine și bandajată, astfel încât să nu permită pătrunderea bacteriilor în organism. Pe scurt, cuvântul-cheie este igiena.
Dacă analizele au relevat prezența unei infecții cu stafilococ auriu în organism, tratamentul va consta, în principal, în administrarea unor antibiotice puternice. În cazul infecțiilor pielii sau ale țesuturilor moi, pot fi necesare și proceduri chirurgicale.
Din păcate, în cazul germenilor MRSA (rezistenți la antibiotice) tratamentul este o ruletă rusească, întrucât chiar și cele mai avansate antibiotice pot să nu funcționeze. Astfel de tulpini perfide sunt, din păcate, tot mai frecvente, mai ales în spitale. Iar găsirea unui substitut adecvat pentru antibioticele care nu îi vin de hac acestui stafilococ reprezintă, în continuare, una din marile provocări ale cercetării medicale.
Tratament revoluționar, aflat în stadiul de testare
În luna iulie a anului trecut, o echipă de cercetători de la Universitatea Tübingen din Germania a anunțat că a descoperit substanța Lugdunin, cu efecte spectaculoase în lupta împotriva tulpinilor de Stafilococ rezistente la antibiotice. Acesta a fost creat prin prelucrarea unei bacterii care trăiește în cavitatea nazală a oamenilor. Testele efectuate pe cobai au confirmat eficacitatea noului tratament. Dar până la eventuala aprobare a acestuia mai este încă o cale destul de lungă de parcurs.
Sunt mai expuse infecțiilor stafilococice persoanele cu boli asociate (diabet, cancer), cele cu imunitatea scăzută și nou născuții.
Află ce ceai te apără de stafilococul auriu AICI