Unele dintre tradițiile de Rusalii se practică și astăzi, în diverse zone ale României. Comemorarea Cincizecimii în biserici și mănăstiri are loc la șapte săptămâni după Paște.
Potrivit datinilor străvechi, sărbătoarea de Rusalii nu trebuie să te prindă fără anumite frunze în locuință. Concret, astăzi trebuie să ai
în casă ramuri de nuc și tei.
Primele au o simbolistică aparte în datina creștină, semnificând trezirea la viața spirituală. De cealaltă parte, teiul reprezintă prezența divină, este un arbore sacru, „un simbol al vieții și al morții”. Crengile de tei sfințite ajută și la îndepărtarea furtunilor.
Tradiția mai spune și că prezența frunzelor de nuc și tei în casă după slujba de Rusalii aduce binecuvântare și te păzește de rele. Ele reprezintă limbile de foc care s-au pogorât peste ucenici în ziua Cincizecimii.
În timpul slujbei de Rusalii unt citite șapte rugăciuni de binecuvântare a ramurilor de tei și nuc, apoi se împart credincioșilor. Crenguțele simbolizează darurile cele bogate ale Sfântului Duh. Preoții le stropesc cu aghiasmă mică în fața Sfintelor Uși.
„Se binecuvântează ramurile acestea cu harul Preasfântului Duh și prin stropire cu această apă sfințită, în numele Tatălui și al Fiului şi al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”, spune preotul în ziua de Rusalii, citat de playtech.
Obiceiul binecuvântării ramurilor de tei și nuc este prezent și în Ierusalim, Constantinopol sau Damasc, având ca fundament scripturistic evenimentul din cartea „Faptele Apostolilor”:
„Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Faptele Apostolilor 2, 4).
Tot în datina românească se precizează că este bine să ții în casă frunze de nuc și tei deoarece poartă binecuvântarea lui Dumnezeu prin rugăciunea preotului.
Dacă s-au uscat, nu le arunca la gunoi. Ele se ard sau se îngroapă în pământ, pentru a se întoarce din nou în natură. În unele zone, creștinii le păstrează chiar și după ce s-au veștejit.
În Muntenia și Oltenia, oamenii țin cont de tradiția Dansului călușarilor. Se crede că protejează gospodăriile de duhurile rele. Tinerii se adună la joc pentru a încânta localnicii. Spectacolul este vioi și pune în scenă un moment teatral, colorat și foarte vesel.