Boboteaza sau Botezul Domnului reprezintă una dintre cele mai importante sărbători creștine, fiind celebrată în fiecare an în România pe data de 6 ianuarie. Praznicul mai este cunoscut și sub numele de „Arătarea Domnului” sau „Epifania”, amintind de botezul lui Iisus Hristos în apele râului Iordan, de către Sâfntul Ioan Botezătorul. În același timp, sărbătoarea înseamnă și „înnoirea omului creștin” și, împreună cu praznicul din următoarea zi, Sfântul Ioan, marchează finalul sărbătorilor de iarnă pentru creștini.
În fiecare an, pe data de 6 ianuarie, preoții sfințesc apele, Boboteaza reprezentând una dintre cele mai importante sărbători creștine. Cei care se stropesc sau se îmbăiază în apa sfinţită sunt feriţi de rele şi de boli. Totuşi, dacă stropirea cu agheasmă este permisă, nu este bine să te speli pe cap sau să speli haine, pentru că „se spurcă apele”, potrivit superstiţiilor din popor. În același timp, în ziua Bobotezei oamenii care încă țin cont de tradiții își umplu o găleată cu prima apă curată scoasă din fântâna casei, iar de mânerul vasului prind cu o panglică tricoloră un fir de busuioc. Găleata respectivă este dusă apoi la biserică, unde toate vasele sunt puse în mijloc, iar preoții le sfințesc.
„La sfinţirea apei, un credincios este trimis de preot cu un prapure la râu şi când preotul pune mâna în apa de Bobotează din butoiul cu apă sau în căldăruşă spune ‘se sfinţeşte această apă’ şi se trag clopotele. Cel care este cu prapurele la râu bagă şi el de trei ori vârful crucii în apa care trece prin sat, apoi revine cu prapurele în biserică. Din apa aceea se păstrează tot anul, în sticle curate, o parte o duc la moşii, la pomii fructiferi, cântă troparul Bobotezei şi băţul de colindă, rupt, se pune în cel mai mare copac al moşiei, ca semn al binecuvântării lui Dumnezeu”, a spus părintele Zaharia Pereș pentru Agerpres.
Pe de altă parte, potrivit unor superstiții, în satele bănățene, la sosirea preotului în casele oamenilor, acesta trebuie să pășească cu picirul drept în casă și să se așeze pe scaun câteva clipe pentru a sta pețitorii fetelor și cloștile pe ouă.
„În satele noastre există şi astăzi obiceiul de a se pune sub prag busuioc luat din căldăruşa cu agheasmă a preotului, pentru a-şi vedea ursitul sau de a pune firul de busuioc sub pernă, pentru a-l visa. În dimineaţa de Bobotează se spune că apele sunt foarte curate, iar agheasma de la biserică trebuie păstrată tot anul, pentru că are puteri tămăduitoare şi salvează familia de nenorociri, de boli. Femeia casei e bine să meargă să ia în zori apă din fântână”, a spus etnologul Maria Mândroane.
Un alt obicei deosebit este ca fetele să meargă la o apă curgătoare, să se spele pe față și să stea de vorbă cu râul transformat în „apă curată a Iordanului”, căruia să îi ceară împlinirea dorinţelor.
„Era acest obicei, era un dialog între râu şi fată. Există şi un text foarte frumos numit ‘Râul Iordan’, prin care fata cerea râului să fie ajutată şi iubită. Dacă râul este îngheţat, fata îndepărtează gheaţa pentru a apărea apa râului cu care vorbeşte: ‘Bună dimineaţa, râu al lui Iordan. – Mulţumesc dumneavoastră, fetiţă frumoasă. Stai pe scaun dacă ai venit. – Păi, nu am venit să stau, am venit să mă spăl pe faţă, pe braţă, pe merii obrazului, pe zgârciurile nasului, să fiu sus, ca soarele de frumoasă, vederoasă, la lume şi la ţară drăgăstoasă'”, a mai adăugat Maria Mândroane.
Citește și: Cele mai puternice rugăciuni de Bobotează 2025. Îți pot îndeplini dorințele profunde din noul an