Tradiții și obiceiuri de Revelion! Planta magică care nu trebuie să lipsească din casele românilor în noaptea dintre ani

Planta magică care nu trebuie să lipsească din casele românilor în noaptea dintre ani. De la banii în buzunar, la vestimentația roșie și până la mâncatul strugurilor și a peștelui, românii păstrează cu sfințenie aceste obiceiuri în speranța că vor avea un an nou mai bun.

Citește și VIDEO Români îmbrăcați în blăni de urs au defilat pe străzile Londrei: ”Tradiții și obiceiuri ca la noi, nu are nimeni în lume”

Planta magică care nu trebuie să lipsească din casele românilor în noaptea dintre ani

Printre aceste obiceiuri, oamenii din întreaga lume, nu doar românii au grijă ca la cumpăna dintre ani să nu le lipsească din case o plantă despre care se spune că are puteri tămăduitoare.

Este vorba despre vâsc, cunoscut şi sub numele de „creanga de aur“. În folclorul european, vâscul este considerat o plantă tămăduitoare încărcată de magie.

Alte articole

Unde poți petrece noaptea dintre ani. Cât costă petrecerea de Revelion la restaurant

Când pică solstițiul de iarnă în 2024. Care sunt tradițiile din cea mai lungă noapte din an

În mitologia europeană, vâscul este un simbol al curăţeniei spirituale, al libertăţii, dar şi al armoniei. De-a sute de ani, în preajma Anului Nou, oamenii și-au împodobit casele cu această plantă mitică, pe care au atârnat-o deasupra ușii cu speranța că le va aduce bunăstare, fericire și noroc în noul an.

Această plantă rămâne verde pe tot parcursul anului, iar pentru că nu își pierde frunzele niciodată, la fel ca și bradul, vechii germani credeau că vâscul provine direct din cer.

Chiar și în zilele noastre se crede că vâscul este o plantă care aduce spor și sănătate în familie. Mai mult, acesta este considerat un simbol al stabilității, dar și ”păzitorul dragostei”, ce aduce și menține fericirea în cuplu. De aceea, planta nu trebuie să lipească din casele românilor în noaptea de Revelion.

Mai mult, vâscul este considerat și un leac al fertilității. Totodată, tradiția spune că orice femeie care stă sub o coroniță de vâsc nu poate refuza un sărut deoarece acesta înseamnă iubire, prietenie sau noroc. În cazul în care fata rămâne nesărutată, se spune că aceasta va avea ghinion în dragoste tot anul următor și nu se va căsători.

Asocierea dintre vâsc și dragoste vine din mitologia nordică și are legătură cu legenda lui Baldur, zeul luminii și al purității.

Baldur a fost fiul zeiţei Frigg, cea care cunoştea destinele tuturor viețuitoarelor, dar nu avea voie să dezvăluie nimic nimănui.

La un moment dat, zeița a început să aibă premoniţii despre moartea fiului său și în încercarea de a-l salva pe Baldur, a adunat toate creaturile pământului şi le-a pus să jure că nu îl vor răni niciodată pe tânărul zeu, mai puţin pe vâsc, deoarece îl considera neînsemnat.

Intrigaţi de invincibilitatea pe care o avea Baldur, ceilalţi zei au început să îl supună la diverse probe, aruncând în el cu diverse arme şi alte obiecte grele însă eforturile lor de a-l nimici au eșuat.

Zeul Loki, cel mai viclean dintre zei, s-a transformat în femeie pentru a-i afla slăbiciunile lui Baldur și în cele din urmă, a descoperit că vâscul pe care Frigg nu l-a considerat un pericol este arma perfectă.

Astfel, Loki a făcut o suliţă din lemn de vâsc pe care i-a dat-o lui Hod, fratelui orb al lui Baldur. Când Hod a aruncat suliţa spre Baldur, acesta a căzut mort la pământ și astfel s-a îndeplinit profeţia mamei sale.

Sfâșiată de durerea pierderii fiului său, zeiţa Frigg a început să plângă cu lacrimi amare, deasupra trupului neînsufleţit al acestuia, iar lacrimile ei s-au transformat în „perluţe” albe care au căzut peste crenguţele plantei ucigașe. Legenda are două finaluri posibile. Într-unul dintre acestea, Frigg iartă vâscul şi spune că acesta ar trebui să fie un simbol pentru pace şi iubire. În celălalt, Baldur învie datorită lacrimilor mamei sale, arătând cât de mare este puterea dragostei.

Citește și Se pierd tradiţiile româneşti! În loc de castraveţi şi gogoşari, un bărbat din Arad a fost prins de poliţie cu cannabis la borcan