În luna lui Brumar, avem parte de trei mari sărbători religioase: Soborul Sfinţilor Mihail şi Gavriil (8 noiembrie), Intrarea în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie) şi Sfântul Apostol Andrei (30 noiembrie).
Luna noiembrie este presărată cu alte câteva sărbători, de mai mică importanţă, cărora le sunt specifice tradiţii şi superstiţii pe care credincioşii le respectă cu sfinţenie pentru a fi protejaţi. În prima zi a lunii, este praznicul Sfinţilor Damian şi Cosma, doctori fără arginţi (Vracevul), pe 11 noiembrie este Sfântul Mina (Sărbătoarea tâlharilor), urmează Filipii de toamnă şi Lăsatul secului pentru Postul Crăciunului, pe 14 noiembrie.
Despre Arhanghelul Mihail se știe că este conducătorul oștilor cerești-îngerești, iar despre Arhanghelul Gavriil știm că i-a vestit Fecioarei Maria că va naște pe Mântuitorul Iisus.
Se obișnuiește ca, în ziua de Sfântul Mihail și Gavril sau în ajunul sărbătorii, să se împartă pomană pentru sufletele morților, aceste ofrande numindu-se popular “Moșii de Arhangheli”, scrie traditii-superstitii.ro.
Totodată, un vechi obicei spune că de sărbătoarea Sfinților Mihail și Gavril se aprind lumânări atât pentru oamenii în viață, cât și pentru cei trecuți în neființă fără lumânare sau dispăruți în împrejurări năprasnice.
Prin unele zone din Transilvania se coace turta areților, areții fiind numele berbecilor despărțiți de oi. În această zi areții se împreună din nou cu oile, iar turta din grâu sau din porumb coaptă se aruncă între oi. Superstiția spune că dacă această turtă va cădea cu fața în sus, oilor le va merge bine când vor făta, dacă însă va cădea cu fața în jos, le va merge rău.
Se spune că cel care lucrează în această zi se va chinui în ceasul morții până la ieșirea sufletului.
Sfântul Mina s-a născut în Nakiyos, în apropiere de Memphis, în prima jumătate a secolului al III-lea şi, până la vârsta de 14 ani, a rămas orfan de ambii părinţi, scrie azm.gov.ro.
Intră în armata imperială, însă, atunci când împăratul Dioclețian începe persecuţia împotriva creștinilor, părăsește armata și se retrage în deşert. Aici îl va întâlni pe Sfântul Macarie Egipteanul care îi va spune că locul lui este în mijlocul mulțimii, ca să îi înveţe pe oameni credinţa în Hristos.
Sfântul Mina împlinește cuvintele Sfântului Macarie, părăsește deşertul și ajunge în Cotyaeum, cel mai apropiat oraș de deșertul în care viețuise. Aici avea loc o serbare în cinstea zeilor. Sfântul Mina mărturisește că este creștin în fața celor ce cinsteau zeii, motiv pentru care îi este tăiat capul.
Datorită unei minuni săvârșite de Sfântul Mina, creștinii văd în el și un ocrotitor al celor păgubiți. De aceea, în această zi fetele și femeile se duc la biserică și aprind lumânările la celălalt capăt, pentru ca în acest fel să se întoarcă lucrurile pierdute, dar și dragostea flăcăilor. Este sfântul care îi ocrotește pe păgubiți, grabnic ajutător celor nedreptățiți în procese și celor ce au pierdut ceva sau au fost înșelați. De asemenea, Sf. Mina îi apără pe călători de hoți.
La data de 10 noiembrie încep “Filipii de toamnă”, care durează șapte zile. Astfel trei dintre Filipi sunt celebrați înainte de postul Crăciunului, iar ceilalți patru Filipi în post, potrivit traditii-superstitii.ro.
Se spune în credința populară că Filipii ar fi fost apostoli, care, pe vremea prigonirii creștinilor, au fost aruncați într-o groapă cu lupi de unde au scăpat doar prin credință. Acești Filipi au fost șapte frați rătăcitori ce umblau prin lume și care aveau puterea de a-i poci sau schimonosi pe cei ce nu îi cinsteau. Se mai spune că unul dintre Filipi fiind șchiop a rămas în urmă și de aceea se serbează mai târziu, în ziua de 21 noiembrie.
De obicei, Filipii se țin trei zile: 12, 13 și 14 noiembrie. Se spune, conform unei superstiții, că de Filipi, zilele de la începutul postului, nu e bine să torci pentru că vin lupii.
În zilele Filipilor de toamnă, se obișnuiește, la sate, să se fiarbă porumb și să se împartă prin vecini turtă coaptă în vatră.
La lăsatul de sec, la 14 noiembrie, se strigă tinerilor rămași necăsătoriți. Un vechi obicei ne spune că se fac două focuri din coceni de porumb, pe deal, un foc la un capăt al satului și altul la celălalt capăt al satului. În jurul focurilor se adună flăcăi și strigă cam o oră, apoi, fiecare dintre ei coboară din deal cu făclii până acasă, unde le sting.
Se spune despre Filipi că au puterea de apăra casele de foc, de lupi, de șerpi și de primejdii. În unele regiuni ale țării se crede că Filipilor li se supun lupii, iar atunci când cineva nu le cinstește ziua așa cum trebuie, aceștia le vor ataca gopodăriile.
În zilele Filipilor se practică și ritualuri magice, care au rolul de a apăra gospodăriile. Astfel, lângă coș se atârnă câte o secure sau un topor pentru a ține lupii la distanță. O altă practică magică este aceea de a lega gura sobei pentru că tot așa să stea închisă și gura lupului.
Pe 21 noiembrie, are loc Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Această sărbătoare aminteşte de aducerea Fecioarei Maria la Templu de către părinții ei, Sfinții Ioachim și Ana. Arhiereul Zaharia a închinat-o pe Maica Domnului în Sfânta Sfintelor, locul cel mai sfânt din Templu, unde numai arhiereul intra o singură dată pe an. Fecioara Maria a stat în Templu timp de 12 ani.
În tradiția populară, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este cunoscută și sub denumirea de Sărbătoarea Luminii, Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia. Bătrânii spun că de Ovidenie se deschid cerurile și animalele vorbesc. Se fac pomeni pentru morți, iar celor care au murit fără lumânare li se aprinde una acum. În această noapte se fac farmece și descântece, se află ursita și se pot efectua observații și previziuni meteorologice.
Întrucât se credea că în noaptea de Ovidenie strigoii circulau fără opreliște, se ungeau cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile ușilor, vatra și cuptorul care comunicau, prin horn, cu exteriorul. Pentru protecția vitelor împotriva animalelor sălbatice se interzicea orice activitate legată de prelucrarea lânii și pieilor de animale. De la Ovidenie până la Sângiorz, femeilor le era interzis să mai spele rufele la râu.
În ultima zi a lunii noiembrie îl prăznuim pe Sfântul Apostol Andrei, cel care a creștinat românii, devenind, astfel, ocrotitorul României.
Noaptea din ajunul Sfântului Andrei este destinată unor obiceiuri care să asigure protecție oamenilor, animalelor și gospodăriilor, pe care țăranii români le-au pus sub oblăduirea acestui sfânt.
Ajunul Sfântului Andrei este considerat unul dintre acele momente în care bariera dintre văzut și nevăzut se ridică, este cumpăna anotimpurilor, când se crede că hotarul dintre lumea viilor și a morților este foarte penetrabil, iar strămoșii mitici se reîntorc pe Pământ, sub forma diferiților strigoi sau a unor animale totemice, mai scrie azm.gov.ro.
Împotriva acestor primejdii, țăranul român folosește agheasmă, leuștean, smirnă, tămâie și mai ales usturoi care pune pe fugă toate făpturile malefice. În egală măsură, casa, grajdul, cotețele, ușile și ferestrele acestora sunt unse cu usturoi pisat, menit să alunge pătrunderea duhurilor rele la oameni și animale.
În această noapte se desfășoară cea mai importantă acțiune: „păzitul usturoiului”. Fete și flăcăi, veghează și petrec, tocmai pentru a înzestra usturoiul cu calitățile necesare îndepărtării primejdiilor. De asemenea usturoiul va servi drept remediu terapeutic, va aduce pețitori dacă va fi purtat la brâu.
Citeste si Horoscop NOIEMBRIE 2020. O luna EXTREM DE PUTERNICA cum rar apare! La ce sa ne asteptam?
Tot în această noapte, pentru a testa rodnicia livezilor și câmpurilor se aduc crenguțe de vișin în casă (care vor înflori până la Crăciun) sau se seamănă boabe de grâu în mici recipiente.
În tradiția populară, ziua lui se mai numește și ”Gădinețul Șchiop” sau ”Ziua Lupului” și trebuie respectată prin odihnă, căci celui care lucra ”îi strică lupii vitele și mai ales oile și caprele”. Se mai spune că în această zi ”lupul își vede coada”, deci își poate suci gâtul, care de obicei este țeapăn și este foarte agil la vânătoare.
În noaptea de 30 noiembrie, lupii se adună iar Sf. Andrei împarte fiecăruia prada pentru iarna care tocmai începe. Ca să-și apere gospodăria de lupi, țăranii obișnuiesc și astăzi să ungă țărușii de la poartă, ferestrele și pragul ușilor cu usturoi. În unele părți se ung cu usturoi chiar și fântânile. Alți gospodari fac o cruce de ceară și o lipesc pe cornul din dreapta al vitelor, însă numai la cele de parte bărbătească: boi, berbeci, armăsari, țapi.