TRADIŢII şi OBICEIURI în luna SEPTEMBRIE. Ce sărbători sunt în SEPTEMBRIE
TRADIŢII şi OBICEIURI în luna SEPTEMBRIE În luna lui Răpciune, avem parte de două mari sărbători religioase: Naşterea Maicii Domnului sau Sfânta Marie Mică (8 septembrie) şi Înălţarea Sfintei Cruci (14 septembrie).
Luna septembrie este presărată cu alte câteva sărbători, de mai mică importanţă, cărora le sunt specifice tradiţii şi superstiţii pe care credincioşii le respectă cu sfinţenie pentru a fi protejaţi. Astfel, potrivit superstitii.ro, în prima zi a lunii este Indictionul, adică începutul Anului Nou bisericesc. În mediul rural, este zi de hram. Se spune că, după cum este această zi, aşa este tot anul: dacă dimineaţa plouă, primăvara va fi ploioasă; dacă la amiază este senin şi soare, anul va fi bun
Pe 22 septembrie este Macinica Foca, a treia sărbătoare a sfântului Foca, nume asociat în conştiinţa populară cu focul devastator pe care-l poate trimite sfântul. Prin urmare, în această zi nu este bine să munceşti pentru a nu avea parte de foc.
În 24 septembrie sunt Teclele Berbecilor, sărbătoare consacrată lupilor. Această zi trebuie respectată cu sfinţenie pentru că, altminteri, există pericolul ca lupii să dea iama la berbeci şi oi.
Pe 29 septembrie este Nunta oilor, când berbecilor li se dă drumul în turma de oi pentru reproducere. De asemenea, există credinţa că, de cade ghinda înainte de 29 septembrie, iarna vine curând.
TRADIŢII şi OBICEIURI în luna SEPTEMBRIE În tradiția populară, toamna începe de la Sf. Maria Mică, 8 septembrie, și durează până la Sf. Nicolae, 6 decembrie. Când tună toamna târziu, se zice că Sf. Ilie se întoarce acasă cu carul plin de păpușoi, scrie azm.gov.ro
În tradiția populară, septembrie este luna în care oamenii încep să culeagă livezile şi via.
Cei care nu au reușit să strângă plante medicinale, de leac, mai au răgaz până la Sfânta Maria Mică, după care ierburile își pierd proprietățile tămăduitoare.
Nașterea Maicii Domnului este primul praznic din anul bisericesc, care începe la 1 septembrie. Perioada dintre cele două Sântămării (Sântămăria Mare, 15 august, şi Sântămăria Mică, 8 septembrie), numită Între Sântămării, e considerată optimă pentru semănăturile de toamnă. În această perioadă se încheie și văratul oilor la munte, se interzice scăldatul în apa râurilor, spurcată de cerb, și dormitul pe prispă.
TRADIŢII şi OBICEIURI în luna SEPTEMBRIE În fiecare an, în 14 septembrie, se sărbătorește Înălțarea Sfintei Cruci. În popor i se mai spune Ziua Crucii.
În această zi, se bat nucii, prilej de petreceri mai ales pentru cei tineri. De la această zi până la Sfânta Parascheva, au loc, în funcție de zonă, ceremonialurile numite ostrovul viilor, adică începerea culesului la struguri. Ostrovul viilor este un fel de clacă, prilej de socializare. Oamenii culeg viile, se cheamă lăutari, se spun povești, se organizează jocuri.
Pe vremuri, exista obiceiul ca din primul must care se storcea, să se facă ofrandă și, din ulcele noi, să se dea acesta de pomană. De asemenea, din primul must se aruncă pentru morți, ca să se bucure și ei de recoltă și să fie împăcate cele două lumi.
Bătrânii spun că de Ziua Crucii se închide pământul, luând cu sine insectele, reptilele și plantele care au fost lăsate la lumină în primăvară. În mediul rural se crede că șerpii, înainte de a se retrage în ascunzișuri, se strâng mai mulți la un loc, se încolăcesc și produc o ”piatră nestemată”, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor.
Tot în această zi, preotul sfințește via și butoaiele cu vin, pentru ca și în viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată. Strugurii din ultimul butuc din vie nu trebuie culeși. Ei sunt păstrați ca ofrandă pentru păsările cerului și de aceea se numesc, în limbaj popular ”Strugurii lui Dumnezeu”. În serile culesului, podgorenii fac focuri din viță uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutură și muzică.
Citeşte şi Zodiile cu noroc în luna Septembrie! Se vor umple buzunarele nativilor din această zodie
În această zi, plantele magice precum busuiocul, menta, măghiranul și cimbrul se sfințesc la biserică. Busuiocul sfințit acum alină durerile puternice. În mediul rural, cu crenguțe de busuioc aprinse se afumau bolnavii de friguri. Busuiocul se punea și în vasele cu apă pentru păsări, în perioada epidemiilor, în vasele în care fetele îşi spălau părul pentru ca acesta să fie frumos, bogat şi sănătos, și la streșinile caselor, pentru a le feri de rele.
Tot de Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micșunele, mătrăguna, năvalnic) care se duc, împreună cu buchetele de flori și busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii și a fi sfințite. Plantele sfințite se păstrează, apoi, în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite la nevoie în vindecarea unor boli sau sunt utilizate la farmecele de dragoste (năvalnicul).
Se crede că monedele sfințite în această zi și păstrate în portofel, alături de o cruciuliță aduc belșug și spor în muncă.