Semn de bun augur al dragostei, apărător și protector al casei și al familiei, vâscul, căruia i se mai spune și „creanga de aur”, este recunoscut acum drept simbol al sărbătorilor de iarnă.
Pe vremuri, vechii germani credeau că planta vine direct din cer.
Sunt multe tradiții răspândite prin toată lumea, mai ales în țările anglo-saxone, care spun că cei care se sărută sub vâsc vor avea bucurie și fericire.
Sărutul sub vâsc este asociat pentru prima oară cu festivitățile organizate de greci cu ocazia Saturnaliilor, iar, mai târziu, cu tradițiile primitive legate de căsătorie. Acest obicei își avea originile în mai multe credințe. Una dintre acestea era aceea că vâscul era un leac pentru fertilitate. De Crăciun, fiecare fată care stătea sub coronița de vâsc nu putea refuza sărutul. Acesta putea însemna iubire, prietenie sau noroc. Dacă fata rămânea nesărutată, avea ghinion în dragoste în anul următor și nu se căsătorea.
Obiceiul mai spunea că de fiecare dată când un bărbat săruta o fată, trebuia să rupă și una dintre bobițele albe ale vâscului. După ce toate bobițele au fost rupte, nimeni nu se mai săruta sub coronița de vâsc.
Acest obicei încă se păstrează în multe țări. În Franța, obiceiul se practică și de Anul Nou.
Cea mai comună tradiție spune că atunci când un membru de sex opus trece pe sub vâsc, este obligat să dea un sărut gazdei casei. Iar o altă tradiţie spune că dacă o femeie nu a fost sărutată sub vâsc, va rămâne singură în anul care vine.
Vâscul purtat în jurul gâtului este considerat a fi un talisman care ar putea îndepărta vrăjitoarele şi duhurile rele (atâta timp cât ramura nu a atins pământul).
Un obicei vechi, originar din Marea Britanie, spune că sătenii trebuie să lege o creangă de vâsc la gâtul vacilor, pentru ca acestea să fete viţei sănătoşi şi să ferească laptele de ghinioane.