Tradiţii şi superstiţii de Sfântul Vasile. Iată ce trebuie să faci în această zi ca să îţi meargă bine

Tradiţii şi superstiţii de Sfântul Vasile. Sfântul Vasile are o poveste interesantă, pe care nu mulți creștini o cunosc. El a trăit între anii 330 şi 379, în vremea împăratului Constantin. Sfântul Vasile s-a născut în Cezareea Capadociei, din părinţi credincioşi şi înstăriţi, Emilia şi Vasile, iar tatăl său a fost dascăl în cetate. Era iubitor de învăţătură şi înzestrat pentru carte, așa că Sfântul Vasile şi-a îmbogăţit cunoştinţele învăţând în şcolile din Cezareea, Bizanţ şi Atena, la cea din urmă cunoscându-l pe Sfântul Grigorie de Nazians, cu care a legat o strânsă prietenie. A fost înălţat la rangul de arhiepiscop al Cezareei în anul 370, în vremuri grele pentru biserică.

Mai mult, Sfântul Vasile a fost considerat părintele monahismului oriental, iar operele sale au pus bazele vieții monahale sistematice. Una dintre cele mai cunoscute scrieri ale sale este „Liturghia Sfântului Vasile cel Mare”. În plus, el este primul ierarh care a întemeiat, pe lângă biserici, aziluri şi spitale pentru săraci, leprozerie şi un aşezământ pentru recuperarea prostituatelor. A murit în ziua de 1 ianuarie a anului 379. Pe atunci încă nu împlinise 50 de ani și a în istoria creştină cu numele de Sfântul Vasile cel Mare.

Noaptea dintre 31 decembrie și 1 ianuarie, se mai numește și Revelion sau seara Sfântului Vasile. În această noapte se spune că cerul se deschide de trei ori pentru câte o clipă. O altă tradiție spune că pe Iisus Hristos îl cheamă de fapt Vasile: Iisus Hristos s-a născut de Crăciun, iar la o săptămână, de Sfântul Vasile, a fost botezat în legea cea veche şi a primit numele Vasile. Numele Hristos (creştin) i-a fost pus la vârsta de 30 de ani, când a fost botezat.

În obiceiurile populare se mai spune că Sfântul Vasile s-a rugat de Dumnezeu să-i dea o zi, iar Domnul i-a dat cea dintâi zi, cea a Anului Nou. Sfântul Vasile a fost bucuros la primirea acestui dar și a luat un clopoţel, i-a legat la toartă o crenguţă de busuioc şi s-a suit la Dumnezeu să-i ureze lucruri bune. Din acest motiv, de Sfântul Vasile există obiceiul de a colinda și a ura.

Alte articole

Cu cine a petrecut Revelionul Radu Mazăre. Fiul său l-a dat de gol. Fotografia de colecție publicată de Răducu

Premii speciale acordate de Loteria Română la tragerea de Revelion. Cine sunt românii care s-au îmbogățit la început de an

În prima zi a Anului Nou, copiii umblă cu Sorcova din casă în casă, în special pe la cunoscuţi, urându-le viaţă lungă, sănătate şi prosperitate. Sorcova era confecţionată, la început, din una sau mai multe rămurele de pomi fructiferi (măr, păr, vişin, prun) sau de trandafir, tăiate şi puse în apă la înmugurit şi înflorit în ziua de Sfântul Andrei (30 noiembrie) sau de Moş Nicolae (6 decembrie). Ulterior, sorcova a început să fie realizată dintr-o nuia cu rămurele împodobite cu fire colorate de lână, cu beteală şi cu un fir de busuioc în vârf. În Bucovina, sorcova are ataşat un colopoţel.

În zilele noastre, Sorcova nu mai arată cum era pe vremuri. Ea simbolizează vegetaţia de primăvară și este făcută astăzi din hârtie colorată şi flori artificiale. Copiii, după ce îşi sorcovesc părinţi şi rudele apropiate, pornesc, câte doi-trei, colindatul prin vecini. În timpul uratului, aceştia ating ritmic cu Sorcova uşa sau fereastra, dacă se colindă afară, sau corpul gazdelor, dacă se colindă înăuntru. După terminarea colindatului, Sorcova se păstrează peste an, ca un lucru sfânt, agăţată de peretele de la răsărit al casei, la icoană sau în alt loc curat al gospodăriei.

În prima zi a noului an, în anumite zone ale țării încă se colindă cu o căpăţână de porc, împodobită cu panglici şi mărgele, tradiţie denumită „Colindul cu Vasilica” (Siva). După terminarea colindatului, ceata se strânge la o cârciumă pentru a chefui. Apoi, colindătorii se despart, dezgătind căpăţâna şi luându-şi fiecare ce a pus, iar din ea fac un prânz, pentru ca obiceiul să fie închis pentru anul respectiv.

O altă tradiție străveche este cea a Dezlegării Anului. Grupuri mici sau cete de feciori dezleagă anul şi rodul colindând pe uliţe, iar vacarmul pe care-l fac cu bicele, buciumele sau oalele are ca scop înlăturarea forţelor malefice: seceta, tăciunele de grâu, insectele şi animalele dăunătoare recoltei. Mai mult, feciorii dezleagă şi cununiile, cu un descântec: „Slobozim câşlegiile/ Să mărităm fetele/ Umblaţi, feciori,/ Să fie peţitori”.

Datina populară spune că aşa cum va fi musafirul din ziua de 1 ianuarie, bogat ori sărac, aşa va fi omul tot anul care a început. În această zi, este bine să bei mult vin pentru că se spune că atât cât va bea omul în această zi va avea sânge în obraz în timpul anului.

În ziua de Sfântul Vasile, odată cu Anul Nou, se înnoiesc toate, așa că oamenii trebuie să-și facă un gând bun, dacă vor să le meargă bine tot anul: „Atunci să te păzeşti să nu te superi, să nu te sfădeşti, să fii vesel şi tot anul aşa vei fi”. O altă tradiție spun că trebuie să se fiarbă în oală un cap de porc, pentru că aşa cum porcul râmă numai înainte, tot aşa va merge şi omul spre belşug. Aceste obicei se păstrează pentru ca familiei să îi meargă bine tot anul și să aibă spor.

Când vine vorba despre vreme, în tradițiile populare există mai multe interpretări. Astfel se spune că așa cum este în ziua de Anul Nou, așa va fi tot anul, bun sau rău. Astfel, dacă de Sfântul Vasile e ger mare şi dacă pe zăpadă se văd multe steluţe, e semn că anul ce urmează va fi bun şi vor fi multe cununii. De asemenea, dacă noaptea de Anul Nou este „lină şi senină”, acesta este un semn că Noul An va fi unul bun.

Pe 1 ianuarie, se spune că fiecare dintre noi trebuie să ia în mână unealta cu care lucrează în timpul anului şi s-o mânuiască de trei ori, pentru spor la lucru în anul ce vine. Acest lucru trebuie să se facă pe stomacul gol.