În timpul primei sale sarcini, britanica a realizat, când se afla în a 34-a săptămână, că bebeluşul ei nu se mai mişca în uter, mai ales că acesta era mai tot timpul activ.
„Când am fost la clinică m-am temut că bebeluşul se va naşte mai devreme, nu am crezut în niciun moment că există probleme mai mari decât atât. Îmi amintesc că medicul mi-a spus că a murit. Nu înţelegeam ce spune, cum adică a murit în condiţiile în care eu trebuia să nasc. Am fost şocată”, a declarat Charlotte Arnold pentru Daily Mail.
Fără să ştie, Charlotte suferea de pre-eclampsie, o problemă medicală care duce la hipertensiune arterială, retenţia de apă şi proteine în urina femeilor gravide. „Doctorul mi-a spus că, cel mai probabil, băieţelul meu s-a sufocat în uter”, a mai spus britanica.
După ce a trebuit să aştepte circa şase ore pentru ca fetusul să fie scos din uter, din cauză că nu era nicio sală de operaţie liberă în acel moment, cuplul a trebuit printr-o nouă lovitură atunci când au vrut să-l îngroape pe micuţ: groapa nu a fost pregătită, iar preotul nu a vrut să-i facă o slujbă de înmormântare din cauză că bebeluşul nu a fost botezat.
La finalul acestui chin, Charlotte a suferit o cădere nervoasă şi nu a reuşit să treacă peste durere şi coşmaruri decât cu ajutorul unui consilier psihologic.
Cuplul a decis, la un an după această încercare a vieţii, să aibă un nou copil, în speranţa că Charlotte va trece mai uşor peste pierderea primului ei bebeluş. Din păcate, sentimentul de bucurie la care s-au aşteptat amândoi când au auzit vestea apariţiei unui nou copil s-a transformat imediat în groază şi panică pentru britanică.
„Îmi doream un copil, dar tot ce simţeam era doar groază. Teama că totul se va repeta în timpul sarcinii era deja prea mult pentru mine. Aveam atacuri de panică, anxietate constantă. Mai mult, doctorii ne-au spus că pre-eclampsia ar putea reveni şi atunci mi-am dat seama că nu mai trece prin acelaşi lucru şi nu pot ţine sarcina”, a mai declarat Charlotte.
După câteva săptămâni de sarcină, fobia sa de naştere a determinat-o să facă un avort.
Totuşi, după trei ani de la această decizie şi în ciuda fricii sale, Charlotte Arnold vrea să aibă un copil şi să-şi întemeieze o familie alături de partenerul său, dar ia în calcul această posibilitate doar după ce va trece peste tocofobie cu ajutorul antidepresivelor şi a consilierii psihologice.
„În unele zile cred că este posibil să trec peste asta şi să am un copil, dar în altele mă imaginez că merg la spital să nasc şi mă întorc fără un bebeluş în braţele mele„, explică britanica.