Lumea Justiției prezintă în premieră o înregistrare video terifiantă din clubul Colectiv, care surprinde momentul deflagratiei care s-a propagat până la intrarea/ieșirea din club, care se făcea printr-un container metalic. Este vorba despre ultimele două minute captate de o camera de supraveghere instalată în containerul de acces în club, de la orele 22:32-22:33, din dată de 30 octombrie 2015, care surprinde deflagratia în care au murit în total 64 de persoane și au fost rănite alte câteva zeci. Înregistrarea pe care o prezentăm în cuprinsul articolului se află la dosarul „Colectiv,” (nr.545/P/2015) instrumentat de procurorii PICCJ Mihai Eduard Ilie, Emiliea Gavadia și Eusebiu Serbanoiu încă de la început, fiind identificată drept „Camera nr. 1 a sistemului de supraveghere nesonorizat” și montată la intrarea în club. În imaginile surprinse se vede cum rafalele de flăcări au țâșnit afară din club zeci de secunde, mistuindu-i pe cei care încercau să iasă.
Dosarul Colectiv
În dosarul ‘Colectiv’ au fost trimişi în judecată patronii clubului – Alin George Anastasescu, Paul Gancea şi Costin Mincu; Daniela Niţă – patroana firmei de artificii SC Golden Ideas Fireworks Artists SRL, Cristian Niţă (director) şi Viorel Zaharia (pirotehnist), precum şi persoanele juridice SC Colectiv Club SRL şi SC Golden Ideas Fireworks Artists SRL.
De asemenea, au fost trimişi în judecată fostul primar al sectorului 4 Cristian Popescu-Piedone, trei angajaţi din cadrul primăriei: Aurelia Iofciu – şef al Serviciului autorizări comerciale, Larisa Luminiţa Ganea – consilier superior, Ramona Sandra Moţoc – referent superior, ambele în cadrul aceluiaşi serviciu, dar şi pompierii Antonina Radu şi George Petrică Matei.
În rechizitoriul întocmit de Parchetul General se arăta că patronii de la Colectiv „au încurajat şi permis accesul unui număr de persoane mult peste limita admisă a clubului, în condiţiile în care spaţiul nu era prevăzut cu mai multe căi de evacuare în caz de urgenţă, precum şi desfăşurarea unui spectacol pirotehnic (foc de artificii) în incinta acoperită a clubului situat pe strada Tăbăcarilor nr. 7, sector 4, în condiţiile amenajărilor interioare improprii unor astfel de activităţi, caracterizate prin existenţa unor materiale uşor inflamabile, montate cu încălcarea dispoziţiilor legale şi pentru evitarea costurilor suplimentare (obiecte de decor şi pentru izolare fonică pe stâlpii de susţinere, pereţi şi tavan, spumă poliuretanică neignifugată), cu consecinţa producerii unui incendiu în seara de 30.10.2015”.
Vezi aici video şocant
Iată care a fost explicația PICCJ legat de arderea buretelui de câțiva centimetri lipit de tavan la 6 metri înălțime
„-În jurul orei 22:31:59, la sfârșitul interpretării unei melodii, suspectul (n.red. – artificierul) a inițiat a două tragere a instalației de efecte pirotehnice; și de această dată particulele incandescente ale articolelor pirotehnice au depășit cu mult limita scenei, lovind același stâlp din structura clubului, tapetat cu spumă poliuretenica neignifugata cofrată piramidal, precum și persoanele aflate în primele rânduri, chiar dincolo de aliniamentul stâlpilor de beton.
-Particulele incandescente ale articolelor pirotehnice au aprins spumă poliuretanică aplicată pe stâlp; focul a cuprins cu repeziciune toată suprafață acestui material sintetic, propagandu-se și pe verticală, determinând o extindere cu iuțeala și o generalizare a focului la nivelul spumei poliuretanice neignifugata cu față lisa, aplicată pe tot tavanului clubului.
Citeşte şi Adrian Despot, mărturie cutremurătoare din infernul Colectiv. Cum a reuşit să scape cu viaţă
-Practic, după apariția focarului inițial (pe buretele piramidal aplicat pe stâlpul de rezistență), flacăra deschisă s-a dezvoltat ascendent, alipită de spumă poliuretanică favorizând creșterea temperaturii aerului pe direcția de ardere determinând o piroliză a buretelui în zona de influență; prin încălzirea zonei de burete aflată pe traiectoria flăcării s-a produs degajarea masivă a substanțelor inflamabile care datorită greutății specifice reduse s-au deplasat turbulent spre tavan, mixandu-se cu aerul provenit de la tubulatura instalației de admisie a aerului proaspăt.
-Datorită configurației tavanului casetă și a dispunerii buretelui pe întreagă suprafață, temperatura a crescut, generând degajarea de materii volatile. În plan orizontal, procesul de ardere a avut o evoluție radială și pulsatorie, pornind dinspre zona focarului inițial, determinată de configurație grinzilor de la tavan, pe care îl delimitau în caroiaje (casete/celule) care prezentau și suprafețe verticale, constituind acceleratorul incendiului.
-Volatilele provenite din descompunerea buretelui fonoabsorbant cu față lisa au format sisteme aer-gaz ale căror viteze de ardere sunt mai mari de 2,3 m/s. Astfel, incendiul s-a dezvoltat, flăcările cuprinzând pe rând o prima casetă/celulă 1, apoi altele două ale tavanului din zona stalpului de structura incendiat. (…)
-Ulterior a avut loc o accentuare a incendiului; arderea amestecurilor inflamabile aer-vapori-gaze a coborât de la tavan la cote inferioare (arderea în plan vertical a avut loc descendent, de la tavan, unde se află materialul generator de gaze/vapori inflamabili-spumă poliuretanică, către pardoseală, unde se găsea oxigenul în concentrații care permit desfășurarea reacției de oxidare)”. (…)
-„Generalizarea procesului de ardere a creat volume suplimentare de gaze, supraîncălzirea atmosferei, determinând creșterea suprapresiunii în incinta clubului, ce s-a eliberat progresiv prin suprafețele libere care comunicau cu exteriorul: ușa sasului (n.red. – containerul) și tubulaturile aferente ventilatoarelor de introducere și evacuare aer”.
Legat de imaginile suprinse de camerele de supraveghere, procurorii PICCJ au reținut în rechizitoriu următoarele:
-„La aproximativ 18 secunde de la primele palpairi ale incendiului observabile pe imaginile stocate de sistemul de supraveghere video, o mare parte a publicului s-a orientat către unică ieșire, fiind suprins la alte 10 secunde de proiecțiile de material incendiar și căderile de bucăți mari de spumă poliuretanică aprinsă. În aceste condiții toate persoanele din incinta clubului s-au precipitat către deschidere de trecere spre sas, creându-se un mol dezorganizat, cu busculade”.
-„Potrivit imaginilor stocate de sistemul de supraveghere video, la 21 de secunde de la începutul evacurarii și la 58 de secunde de la inițierea artificiilor, cel de-al doilea canat al ușii de ieșire din sas s-a deschis”.
O expertiză a INEC din subordinea Ministerului Justiției a lansat concluzia, ignorată de anchetatori, că în club a avut loc o deflagratie și că au existat niște substanțe necunoscute.
Acest lucru a fost reținut în Raportul INEC nr.792/2015 din 10 martie 2016, la paginile 68, dar și 74 astfel cum reiese și din facsimil:
„În urmă celor prezentate, sub rezervă unor noi experimente și determinări (la o scară de 1:1), reținem că material combustibil suport al incendiului spumă poliuretanică flexibilă tip N2138 cu care era antifonat spațiul în care-și desfășura activitatea Clubul ‘Colectiv’ alături de care este posibil să fi existat și o altă substanță (substanțe) care a contribuit la extinderea rapidă a focului. Menționăm că simulările au fost făcute în condițiile rezultate din probatoriul administrat în cauza (…)”, transmite INEC.
Astfel, din filmare reies două aspecte contrarii, inexplicabile:
-prima faza a incendiului care a durat câteva zeci de secunde o reprezintă aprinderea buretelui fonoabsorbant din față scenei care a aprins rapid o parte din tavan, foc la care cele peste 100 de persoane aflate în club se uitau consternate, având că reacție ori să iasă, ori să se retragă pe margini, pentru a se feri de picăturile de burete topit care cădeau pe pardoseală;
-deși buretele a ars zeci de secunde, fără să genereze nicio reacție specifică unei deflagrații, la un moment dat în încăperea clubului s-a produs o explozie de flăcări neidentificată că sursă, care a generat un curent uriaș de aer, flăcările izbucnind pe ușa de la ieșire cu forță unui motor cu reacție, lucru sesizabil cu ajutorul fășiilor de material de la intrară în club (dinspre container) suprinse pe camera de supraveghere.
Deși expertiză INEC vorbea despre o substanță/substanțe necunoscute care ar putea stă la baza deflagratiei, prin Rechizitoriul de 444 de pagini din dată de 27 aprilie 2016 (finalizat la 6 luni după tragedie), la care se adaugă cele 270 de volume ale dosarului, procurorul Mihai Eduard Ilie, cunoscut că procurorul „Colectiv”, alături de procurorii Emiliea Gavadia și Eusebiu Serbanoiu au mers exclusiv pe pistă buretelui care a luat foc de la artificia cu flacăra rece, dispunând trimiterea în judecată a patronilor de la Colectiv, respectiv George Alin Anastasescu, Paul Cătălin Gancea și Costin Mincu, pentru ucidere din culpă, dar și a reprezentanților firmei care au livrat artificiile. Ulterior, această cauza a fost reunită cu dosarul de la Tribunalul Militar, în care au fost cercetați pentru abuz în serviciu doi angajați ai ISU, George Petrică Matei și Antonia Radu, dar și fostul edil al Primăriei Sectorului 4 Cristian Popescu Piedone.
Substanțele toxice din Colectiv, mărturisiri ale victimelor
De departe, cea mai cutremurătoare mărturie este cea făcută de una dintre tinerele care au avut șansă de a scapă cu viață din infernul de la Colectiv, rămânând însă cu cicatrici severe provocate de flăcările din acea seară. Alexandra Furnea povestea în octombrie 2018, pe Facebook – de unde a fost preluată de întreagă presă – că medicul german care o tratează, ajutând-o să se recupereze, i-a spus că „asemenea cicatrici nu a văzut decât la pacienții din zone de conflicte armate”, lucru care, firesc, duce cu gândul la existența unor substanțe toxice folosite, care au afectat în profunzime țesuturile celor atinși de flăcările din Colectiv.
Noi mărturii cutremurătoare ale supraviețuitorilor tragediei din clubul Colectiv. La ultimul termen al procesului, mai mulți martori au vorbit despre viteza cu care s-a răspândit incendiul și despre busculada care s-a creat la ieșirea din club. Pe de altă parte, o fostă angajată a spus că în club existau extinctoare, dar că nu au fost învățați cum să le folosească.
DOSARUL COLECTIV. „După momentul izbucnirii incendiului am observat că tavanul era din lemn, iar stâlpii erau înfășurați în burete în partea superioară. Jerbele de artificii estimez că erau la 45 de grade către tavan și stâlpi, erau suficient de mari astfel încât scânteile să ajungă la stâlpi. Jerba aceea, a doua, a fost mult prea intensă, mai puternică decât prima, când a lovit partea superioară a stâlpului s-a aprins buretele destul de repede și flacăra a urcat spre tavan. Rastelul nu a ars, dar s-a aprins materialul fonoabsorbant. S-a extins atât de repede încât aveam impresia că materialul e îmbibat un benzină”, a povestit în sala de judecată o supraviețuitoare a tragediri.
„Mi-am dat seama că lucrurile nu pot fi controlate și i-am făcut semn prietenului meu să ieșim. Eu sunt arhitect și la un incendiu timpii de evacuare se calculează în minute, acolo a fost vorba de secunde. Nu toată lumea și-a dat seama de scenariul ce urma să se întâmple dar în momentul în care am trecut din club în containar deja era îmbulzeală. La trecerea dintre sală și container focul era deja deasupra mea. Era încă lumină și nu se făcuse încă fum. Focul era blocat de acea cortină, dar se făcuse deja îmbulzeală și oamenii se mișcau ca niște valuri. De aici mi-am dat seama că erau oameni căzuți. Am avut noroc să nu fiu împinsă către garderobă, să nu cad, m-am strecurat pe lângă mulțime și am ieșit pe lângă tocul ușii. Apreciez, relativ, că a durat 25 de secunde până am reușit să ies din club. Din container ieșea mult fum negru și exista o grămadă înaltă de oameni căzuți. Cei de deasupra aveau hainele în flăcări. Cei de afară încercau să îi tragă pe alții afară”, a continuat ea.
„Cât am fost în club nu am sesizat ca arhitect ceva care să nu fie în regulă, dar sunt multe lucruri care nu funcționează și nu se văd”, a mai spus martorul.
Tânăra a mai declarat la proces că pompierii au venit cam după 15 minute și au greșit inițial ușa, iar salvările care au venit apoi dar nu au intrat în curtea fabricii.
„Primii care au ajuns au fost doi polițiști care, în opinia mea, nu erau conștienți de ce se întâmplă”, a mai spus ea.
O altă supravieţuitoare a incendiului, Cristina Iuliana Enache, a povestit că a ieşit la timp din club, imediat după izbucnirea incendiului, la îndemnul unei prietene, care tocmai terminase un curs în Japonia privind măsurile ce trebuie luate în situaţii de urgenţă.
„Eram colegă de serviciu la facultate cu Mihai Alexandru, membru în trupa ‘Goodbye to Gravity’. Când am ajuns în club era multă lume, dar te puteai mişca. Eram relativ aproape de ieşire, lângă ultimul stâlp din sală. Am văzut când a izbucnit incendiul. A izbucnit o flacără şi o colega de-a mea, care tocmai venise de la un curs pentru situaţii de urgenţă desfăşurat în Tokyo, ne-a zis: ‘Acum plecăm!’. Multe persoane nu şi-au dat seama ce se întâmplă. Am reuşit să trecem în containerul de la intrare mergând la pas. În container s-a produs îmbulzeală. Am reuşit să ies din container strecurându-mă pe lângă o grămadă de oameni, care blocaseră ieşirea. După ce am ieşit, am văzut cum din spate vine o flacără deasupra mea, urmată de un nor dens de fum, care te împiedica să respiri. Mi-am protejat faţa cu o bluză şi am încercat să nu respir. Am înaintat la capătul unei alei, la o uşă de metal, unde am reuşit să respir. Fumul avea o densitate solidă, nu se putea respira. Senzaţia era că fumul extrăgea oxigenul din plămâni. Totul a fost o chestiune de secunde şi nu cred că cineva ştia ce urma să se întâmple. Aproximativ 30 de secunde a durat din momentul în care am văzut incendiul până am ieşit afară”, şi-a amintit Cristina Iuliana Enache.