Traian Băsescu a trimis preşedintelui Senatului, Crin Antonescu, cererea de reexaminare asupra Legii privind unele măsuri de reglementare a vânzării – cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan de către persoane fizice şi de înfiinţare a Autorităţii pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare.
Prezentăm mai jos motivaţia integrală a cererii de reexaminare:
1. Titlul legii transmisă promulgării face referire la „unele măsuri de reglementare a vânzării – cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan de către persoane fizice”. Aceeaşi menţiune se regăseşte şi în Art. 1 lit. b) din lege. În acelaşi timp, Art. 2 alin. (2) prevede că legea se aplică atât persoanelor fizice, cât şi „persoanelor juridice având naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene”. În consecinţă, consider că aceste prevederi contradictorii pot crea o confuzie cu privire la sfera de aplicare a prezentei legi.
2. De asemenea, Art. 2 alin. (2) din legea supusă reexaminării stabileşte că „prevederile prezentei legi se aplică cetăţenilor români, respectiv cetăţenilor unui stat membru al Uniunii Europene sau ai statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European (ASEE)…” şi „persoanelor juridice având naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene sau a statelor care sunt parte la Acordul privind Spaţiul Economic European (ASEE)”. Această reglementare nu este clară întrucât trebuie prevăzut expres dacă legea se aplică şi persoanelor juridice având naţionalitatea română sau numai persoanelor juridice având naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene, altele decât cele române. Precizarea este utilă deoarece un act normativ trebuie sa fie predictibil şi previzibil. Totodată, aşa cum prevede Art. 2 alin. (2), această lege ar urma să fie aplicabilă persoanelor juridice care au naţionalitatea unui stat membru al Uniunii Europene şi, implicit, şi Agenţiei Domeniilor Statului (agenţie care urmează a fi preluată de Autoritatea pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare), persoană juridică ce se încadrează în această categorie, menţionată în prezentul act normativ. Vânzarea terenurilor agricole extravilane care se află în patrimoniul Agenţiei Domeniilor Statului trebuie să se realizeze exclusiv printr-o procedură de licitaţie publică şi nu prin parcurgerea procedurii de vânzare-cumpărare reglementată de prezenta lege.
3. În Art. 4 din lege se reglementează dreptul de preempţiune în cazul înstrăinării, prin vânzare, a terenurilor agricole situate în extravilan. Printre persoanele titulare ale dreptului de preempţiune sunt menţionate şi persoanele care desfăşoară activităţi agricole pe raza administrativ-teritorială a localităţii. În această situaţie, legea nu oferă criteriile prin care aceste persoane pot face dovada calităţii de agricultor, Art. 25 din lege prevăzând că se vor elabora norme metodologice pentru aplicarea legii. Apreciez oportun ca aceste criterii să fie prevăzute în cuprinsul legii, iar nu într-un act normativ inferior legii.
4. În conformitate cu Art. 9 – 13 din lege se înfiinţează Autoritatea pentru Administrarea şi Reglementarea Pieţei Funciare (Autoritatea). Potrivit Art. 9 alin. (5) această Autoritate preia atribuţiile Agenţiei Domeniilor Statului. Conform Art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, această entitate (ADS) exercită în numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului privat al statului. În consecinţă, Autoritatea, având un drept de preempţiune, potrivit Art. 4, va putea cumpăra, în numele statului român, terenurile agricole extravilane. În conformitate cu Art. 13 din legea supusă reexaminării, Autoritatea îndeplineşte şi atribuţii cu privire la verificarea exercitării dreptului de preempţiune, cât şi a condiţiilor legale de vânzare-cumpărare de către potenţialul cumpărător. Drept urmare, această autoritate, pe de o parte, are un drept de preempţiune similar persoanelor prevăzute la Art. 4 (coproprietarii, arendaşii, proprietarii vecini, persoanele care desfăşoară activităţi agricole pe raza administrativ-teritorială a localităţii, precum şi statul român), iar, pe de altă parte, verifică şi îndeplinirea procedurii referitoare la exercitarea dreptului de preempţiune. Consider oportun ca această verificare a procedurii să fie conferită prin lege unei alte autorităţi, iar nu celei implicate efectiv în desfăşurarea procedurii, în calitate de beneficiar al dreptului de preempţiune.
5. Totodată, potrivit Art. 13 lit. d) din lege, Autoritatea emite avizul încheierii contractului de vânzare-cumpărare al terenurilor cu destinaţie agricolă de către persoanele fizice prevăzute la Art. 2 alin. (2) şi (3). Această reglementare este deficitară sub două aspecte: I. avizul se emite numai persoanelor fizice, nu şi persoanelor juridice, ceea ce ar conduce la o reglementare discriminatorie; II. emiterea avizului de către o autoritate centrală va duce, inevitabil, la îngreunarea procedurilor privind vânzarea-cumpărarea terenurilor agricole din extravilan. Astfel, se impune instituirea unei proceduri de verificare şi conformitate a respectării dreptului de preempţiune clară, flexibilă şi apropiată de interesele persoanelor ce intenţionează să înstrăineze terenuri agricole în extravilan.
6. În ceea ce priveşte aplicarea legii trimisă spre promulgare, Art. 25 prevede că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice vor elabora, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului act normativ, norme metodologice. În acest context, pentru a se evita un blocaj în ceea ce priveşte tranzacţiile care au ca obiect vânzarea-cumpărarea de terenuri agricole extravilane, consider că ar trebui să se prevadă ori că legea va intra efectiv în vigoare la data aprobării prin hotărâre a Guvernului a normelor metodologice, ori că, în intervalul de timp de la data intrării în vigoare a legii până la data aprobării normelor metodologice, urmează a se aplica legislaţia civilă, de drept comun, în materia dreptului de preempţiune.
7. Învederez faptul că legea trebuie să prevadă şi procedura de urmat în cazul în care dreptul de preempţiune nu este exercitat de către beneficiarii legali (coproprietarii, arendaşii, proprietarii vecini, persoanele care desfăşoară activităţi agricole pe raza administrativ-teritorială a localităţii, precum şi statul român), iar vânzătorul terenului, pe piaţa liberă, primeşte o ofertă de preţ mai mică decât cea din oferta de vânzare a terenului agricol extravilan făcută la momentul declanşării procedurii de vânzare.