Analiză făcută de europarlamentarii români privind viitorii președinți ai instituțiilor cheie din Uniunea Europeană în lumina schimbării componenței Parlamentului, după alegerile din 26 mai.
Cine va fi viitorul preşedinte al Consiliului European? „Greu de spus”, spune fostul preşedinte Traian Băsescu. El crede că ar fi fost bine „dacă se instituia o tradiţie ca această funcţie, categoric mult mai slabă ca putere decât preşedinţia Comisiei Europene, să fie dată esticilor sau noilor veniţi”, conform Agerpres.
„Ar fi fost frumos. Dar se pare că lăcomia pentru funcţii nu lasă să se facă o regulă care să fie echitabilă, dacă vreţi”, adaugă politicianul care a votat pentru desemnarea a doi preşedinţi ai Consiliului European.
La rândul său, Siegfried Mureşan a ţinut să „clarifice” un lucru în ceea priveşte priorităţile PPE. „Dintre toate poziţiile de vârf la nivelul UE prioritatea absolută este poziţia de preşedinte al Comisiei Europene şi credem că suntem îndreptăţiţi să o obţinem pentru că am câştigat alegerile şi pentru că suntem singura forţă politică care poate forma o coaliţie proeuropeană stabilă în viitorul Parlament European”, spune el.
Mureşan subliniază că nu poate exista o majoritate proeuropeană stabilă în viitorul PE fără PPE. „De vreme ce noi vom fi parte a majorităţii şi suntem forţa câştigătoare e clar că acela care a fost candidatul nostru trebuie să fie preşedinte al CE. Aceasta este prioritatea zero pentru noi. Celelalte poziţii le vom negocia ca parte a unui pachet cu celelalte familii de partide politice. Vom începe, la Bruxelles, negocierile cu socialiştii, cu grupul preşedintelui Macron şi cu Verzii”, afirmă eurodeputatul PNL.
Potrivit acestuia, singura familie politică care nu ar avea şanse la preşedinţia Consiliului European ar fi Verzii.
„Verzii, evident, nu sunt la guvernare în ţări membre ale UE, nu prea pot desemna comisari, nu au prim-miniştri, nu au foşti prim-miniştri, deci este clar că pentru Verzi nu intră în discuţie poziţii de conducere nici în Comisia Europeană şi nici în Consiliu, ci doar în Parlamentul European. Ca atare mă aştept ca pentru celelalte poziţii de conducere să negociem cu colegi din grupul preşedintelui Macron format pe baza structurii ALDE şi cu social-democraţii, unele poziţii să le revină lor şi unele să ne revină nouă”, estimează el.
Mureşan a reamintit că în 2014 PPE a câştigat alegerile şi „a tras” preşedinţia Comisiei, după care socialiştii au avut prioritate. „Ne-am aşteptat cu toţii că socialiştii vor lua preşedinţia Consiliului European. Însă cel mai important lider socialist la acel moment a fost Matteo Renzi, prim-ministrul Italiei, care a câştigat detaşat cu peste 40% alegerile europarlamentare în Italia, iar Renzi a spus că îşi doreşte poziţia de Înalt Reprezentant pentru Italia, în care va fi numită Federica Mogherini”, relatează eurodeputatul PNL.
După aceea, mingea s-a întors în terenul PPE, care a luat preşedinţia Consiliului European, socialiştii au primit poziţia de prim-vicepreşedinte al CE pentru Frans Timmermans, iar preşedinţia PE a fost împărţită între socialişti şi populari câte o jumătate de legislatură. „Probabil va fi o negociere similară acum, dar repet, făcută între PPE, socialişti, ALDE 2.0 cu Macron şi Verzi”, estimează el.
Iuliu Winkler spune că sunt mai mulţi factori de care trebuie ţinut cont în ecuaţia din care face postul de preşedinte al Consiliului European.
În primul rând, „va fi ales întâi preşedintele Comisiei Europene, aşa cum ne dorim cu toţii – ca acesta să fie primul pas din pachetul de negociere – sau eventual ne vom trezi în situaţia ca noi, Parlamentul, să ne alegem întâi preşedintele şi să impunem un alt ritm sau o altă abordare acestui întreg pachet?”
Apoi, spune el, trebuie luat în calcul că în funcţiile de conducere ale instituţiilor UE trebuie să se afle şi un politician dintr-un stat din Europa centrală şi de est şi, „ideal”, şi o femeie. „Ideal ar fi să putem să avem şi o oarecare componentă profesională măcar pentru unele din aceste funcţii, deci un fundal profesional care să vină ca argument pentru propunerea pe care o face un preşedinte sau un prim-ministru”, spune Winkler despre acest „pachet complex”.
„Eu sper doar ca România, care în ultimele luni a dovedit că nu este pregătită din punct de vedere politic să fructifice faptul că deţine preşedinţia Consiliului UE – a fost o preşedinţie de succes din punct de vedere tehnic, dar politic fără niciun rezultat pentru România – poate că acum, în ultimul moment, să reuşească să aibă poziţionarea care să permită apoi situarea noastră, a României, în acel club care a desemnat învingătorii acestui proces de negociere”, a declarat Winkler.