Comparativ cu indivizii care vorbesc o singură limbă, bilingvismul întârzie cu patru ani şi jumătate trei forme de demenţă, indică studiul.
„Studiul nostru este primul care arată că persoanele care vorbesc două limbi şi sunt incapabile să citească sunt, de asemenea, beneficiare, sugerând că nivelul de formare nu este suficient pentru a explica această diferenţă”, subliniază Suvarna Alladi de la Institutul de Ştiinţe Medicale Nizzam din Hyderabad (India), autoarea principală a lucrării.
„A vorbi mai mult de o limbă pare să inducă o mai bună dezvoltare a zonei creierului responsabile de gândire şi atenţie, care ar putea contribui la protejarea individului de demenţă”, adaugă ea.
Pentru acest studiu, cercetătorii au urmărit 648 de persoane, dintre care 14% erau analfabete, toate indiene, între 66 de ani şi vârsta medie, diagnosticate cu diferite forme de demenţă. Dintre ele, 391 vorbeau cel puţin două limbi.
În grup, 240 de persoane sufereau de maladia Alzheimer, 189 de demenţă vasculară şi 116 de demenţă fronto-temporală, o afecţiune rară. Alţii erau atinşi de diferite alte forme de demenţă ca şi de demenţa denumită „corpul lui Lewy”, care are caracteristici comune cu maladiile Alzheimer şi Parkinson.
Persoanele bilingve au dezvoltat maladia Alzheimer şi demenţe fronto-temporale şi vasculare cu patru ani şi jumătate mai târziu decât cele care nu vorbeau decât o singură limbă.
Aceeaşi diferenţă a fost constatată la persoanele analfabete, au conchis autorii, subliniind că nu există un avantaj suplimentar din acest punct de vedere dacă cineva vorbeşte mai mult de două limbi.
Efectul benefic al bilingvismului asupra vârstei de apariţie a demenţei a fost observată independent de alţi factori ca nivelul de formare, sexul, profesia sau dacă participanţii trăiesc într-un oraş sau în zonă rurală, precizează Suvarna Alladi.