Răspândită în întreaga Europă, pufuliţa – aşa cum este cunoscută la noi această plantă, face parte din flora spontană. Are frunze lanceolate, dințate, iar florile sunt mici, în culori de la roz închis până la violet, putând fi întâlnită şi în ţara noastră, mai ales pe marginea pârâurilor, a râurilor sau pe lângă șanțuri.
Citeşte şi LISTA COMPLETĂ a produselor cancerigene
În Rusia, planta se bucură de o preţuire specială şi este folosită încă din secolul XIII, pentru vindecarea şi prevenirea multor boli. Legenda acestei plante s-a născut în Rusia, iar denumirea „ceaiul lui Ivan” este strâns legată de legendă şi de aceste meleaguri.
Povestea pufuliţei îşi are originea într-un sătuc de lângă oraşul Petersburg, unde trăia un flăcău pe nume Ivan, care era foarte pasionat de flori şi de plante. În fiecare zi, băiatul se gătea ca de sărbătoare, îmbrăcând o cămaşă frumoasă, violet, şi se ducea în poiana de la marginea pădurii. Acolo, ore în şir, admira şi studia felurite buruieni.
Citeşte şi CINCI BOLI care se transmit de la părinţi
Oamenii îi vedeau de departe rubaşca, care pâlpâia printre frunzele verzi şi spuneau: „Ia uitaţi-vă, este Ivan. Ceaiul a ieşit să se plimbe!” Dar într-o zi, flăcăul s-a făcut nevăzut pentru totdeauna. Nimeni nu ştia încotro apucase. Doar în locul din poiană unde se ducea dimineaţa, pe urma lui au răsărit o mulţime de flori nemaivăzute până atunci, de culoare violet. Descoperindu-le, oamenii s-au gândit la cămaşa lui Ivan şi au început să spună: „Ăsta este ceaiul lui Ivan!”. Şi aşa a rămas şi numele plantei: ceaiul lui Ivan.
Continuarea pe antenasatelor.ro.