Traversarea Atlanticului cu vâsle, povestită de românii care au stabilit un nou record mondial

Marius Alexe, unul dintre componenţii echipajului românesc Atlantic4 care a participat cu succes la cursa Atlantic Challenge de 5000 km, a arătat că au existat multe momente de cumpănă în timpul traversării care au fost depăşite datorită unităţii de grup.

”A fost un foarte lung proces de învăţare, de la un capăt la celălalt. Pentru că perioada de pregătire a fost foarte lungă, consistentă, plină de evenimente şi procese de învăţare relevante. Este despre pregătire, convieţuirea cu alţi 3 membri ai echipajului, despre toleranţă, despre încredere, ajutor reciproc şi nu în ultimul rând despre curajul de a pleca într-o astfel de călătorie şi de a o duce până la capăt. Întreaga traversare a fost presărată cu momente foarte grele, pe care doar cu foarte multă stăruinţă, răbdare şi încredere am putut să le depăşim. Tentaţia de a renunţa este prezentă acolo în permanenţă şi dacă nu o gestionezi corect riscă să îţi ia toată bucuria şi să transforme experienţa într-una mizerabilă şi nu una pozitivă”, a declarat Marius Alexe, potrivit Agerpres.

Ionuţ Olteanu a opinat că acest proiect temerar l-a transformat şi a reuşit să devină un model pentru fraţii săi mai mici.

”Pentru mine această experienţă a clădit un om mult mai puternic şi mai stăpân pe sine, dar şi un exemplu pentru fraţii mei mai mici. Un exemplu bun de urmat în traseul lor ţinând cont că am plecat din acelaşi loc de joacă, de la aceeaşi muncă făcută împreună. Eu am avut şi un proiect personal în cadrul proiectului principal şi anume să ajung la finalul expediţiei, să scot inelul de metal preţios, pe care l-am purtat cu mine, şi să îmi cer partenera de soţie. A fost un moment foarte emoţionant. Acum mă simt prieten, chiar frate cu fiecare dintre colegii mei de traversare. S-a legat o relaţie strânsă între noi, cu bune şi rele”, a spus Ionuţ Olteanu.

Andrei Roşu a evocat de asemenea momentele dificile prilejuite de dorul de casă şi de cei dragi.

”Cred că fiecare zi a avut momentele sale dificile. De exemplul de Crăciun, plecasem deja de acasă de o lună, îmi era dor de copii, îmi era dor de soţie, de părinţi. Atunci dacă aş fi putut să mă teleportez cu siguranţă aş fi făcut-o. E destul de lacrimogen jurnalul nostru, cel puţin al meu. În prima parte am avut rău de mare, dor de casă, etc. Dar pe măsură ce am trecut de jumătatea oceanului şi a început numărătoarea inversă, parcă lucrurile au mers mai bine. Zilele au trecut mai repede, simţeam că se apropie undeva ţărmul. La evenimentele de anduranţă la care particip obişnuiesc să plâng, trebuie să laşi emoţiile să iasă la suprafaţă. Până la urmă aceste evenimente au şi un rol tămăduitor. A fost o confirmare a faptului că sunt pe drumul cel bun, început în 2010. Şi aici mă refer că numărul oamenilor inspiraţi de ceea ce fac eu creşte şi asta duce în final la o societate mai bună. Dacă fiecare dintre noi iese din zona de confort, ceilalţi îşi zic că dacă băieţii ăştia au traversat oceanul, pot şi eu să mă ridic de pe canapea, să fac mişcare, să mă implic social într-o cauză şi lucrurile încep să se schimbe. Nu e important ca lumea să mă ştie pe mine, important e să ştie că sunt oameni care fac astfel de lucruri şi că se pot face astfel de lucruri, nu este imposibil”, a relatat Andrei Roşu.

Vasile Oşean a profitat de această traversare pentru a continua un proiect personal mai vechi, de autodezvoltare şi autocunoaştere.

”Din 2010 am început un proiect personal, pe care o numesc o şlefuite personală, o autodezvoltare şi o autocunoaştere în mod constant, să conştientizezi pe cei din jur să-şi schimbe şi ei viaţa. Şi eu încerc să fac acest lucru în viaţa de zi de zi cu cei din jurul meu. Iar proiectul acesta a fost o continuitate a ce începusem deja şi cred că o continuitate bună. În momentul întoarcerii în ţară, am văzut ce impact a avut asupra celor cu care am avut relaţii înainte şi asupra celor care doresc să vadă şi altceva de la viaţă. Asta doresc să transmit, că la viaţă se poate vedea şi altceva, frumosul care ne scapă zi de zi pentru că suntem concentraţi pe micile probleme sociale, cu care ne scoatem ochii. Primul lucru care ar trebui menţionat este că nimic nu este imposibil. Am plecat la acest drum cu un vis. Părea la început un vis nebunesc, dar am arătat că în fiecare moment, etapizând ce ai de făcut şi dând în fiecare zi cea mai bună varianta a ta, ajungi la final să realizezi lucruri incredibile dar într-un mod facil. Aş vrea să precizăm că noi nu am făcut acest proiect pentru un câştig financiar al nostru personal, ba chiar din banii noştri de acasă, ai familiei, am investit mult pentru a duce acest proiect la bun sfârşit”, a povestit Vasile Oşean.