„Când Hla (19 ani) a vrut să se întoarcă la muncă în urmă cu șapte luni, după oncediul post-natal s-a trezit că, de fapt, nu mai are unde lucra. Sute de fabrici de confecții din Myanmar închiseră după ce firmele de modă occidentale au anulat comenzile din cauza pandemiei, lăsând mii de femei fără locuri de muncă. Pe măsură ce lockdown-ul a cuprins capitala Yangon, căsătoria ei s-a destrămat, soțul a părăsit-o, iar tatăl ei a trebuit să-și vândă ricşa. Părinții și bebelușul ei erau flămânzi, iar acum cinci luni a hotărât să devină lucrătoare sexuală. „Sunt foarte speriată. Întrucât lucrez întotdeauna pe întuneric, încerc să fiu atentă. Fac asta cu familia în minte, gândindu-mă la modul în care îi voi hrăni„, spune Hla, într-un reportaj pentru The Guardian.
Situația lui Hla o reflectă pe cea a unui număr tot mai mare de femei împinse în comerțul sexual pentru a scăpa de sărăcie, spun militanții pentru drepturile femeilor. Covid-19 a făcut ravagii în industria confecțiilor din Myanmar, lăsând pe drumuri între 10.000 și 15.000 de muncitori, în marea lor majoritate femei. Fabricilor li s-a impus să îşi suspende temporar operațiunile în timpul primului lockdown din Yangon, din aprilie, iar apoi din 24 septembrie până în 21 octombrie, în timp ce autoritățile se luptau pentru a proteja sistemul de sănătate.
Activitatea sexuală îi aduce lui Hla aproximativ 5.000 kiați (3,26 euro) pe zi. „Stăm în picioare mult timp și așteptăm ca bărbații să se apropie de noi„, spune ea. „A trebuit să încetez să-mi mai alăptez copilul pentru a putea face această muncă. Acum îl hrănim cu orez și lapte praf ieftin„, aaugă tânăra.
Khine (30 ani) și-a pierdut slujba odată cu închiderea unei fabrici din Yangon în urmă cu șase luni. Soțul ei nu-și mai putea permite chiria pentru ricşa, iar fiii ei, în vârstă de 16 și 7 ani, au implorat-o să nu coboare în stradă pentru a câştiga bani. „Au încearcă să mă oprească, dar le-am spus să nu plângă, că trebuie să fac asta pentru supraviețuirea noastră„, a spus ea pentru The Guardian. „Unii bărbați sunt sadici cu cerințele lor sexuale, alții violenți şi mă lovesc peste faţă. Mi-e foarte frică și mă gândesc că poate unul mă ucide„, adaugă femeia.
În unele zile ea ajunge să câştige 7.000 de kiați (4,5 euro), dar sunt zile în care nu are nici bani pentru biletul de autobuz, ca să se întoarcă acasă. Khine riscă mai mult decât să se infecteze cu Covid-19. Se estimează că 5,6% din cele 66.000 de prostituate din Myanmar sunt HIV pozitivi, potrivit UNAids.
Hnin Hnin Yu (48 ani), fondatoare a grupului Sex Workers, a devenit seropozitiv în 2004, după patru ani de prostituţie. Numai în ultimele două luni grupul ei a ajutat 200 de femei, oferindu-le articole de igienă personală și carduri preplătite la supermarket. Guvernul a acordat, de asemenea, tranșe sporadice de numerar, împreună cu ulei de gătit și orez, familiilor cu venituri mici.
Yu spune că mai multe femei au intrat în comerțul sexual în timpul pandemiei, în ciuda scăderii clienților. „Mai ales fetele care au lucrat pentru fabricile care s-au închis în timpul pandemiei”, spune ea. „Trebuie să-și plătească chiria și datoriile și să-și hrănească familiile. Nu au nicio opțiune”. La această situaţie se adaugă un val fără precedent de violență domestică. „Multe sunt bătute de soți, care le spun să iasă și să câștige bani pentru familie. Pe străzi, bărbații pleacă uneori fără să le plătească, iar poliția le stoarce şi ea de bani, amenințând că le arestează. Şi dacă nu pot plăti, chiar le arestează„, mai spune Yu.
Kyi (38 ani), de 14 ani prostituată, confirmă că străzile s-au umplut cu fete după luna aprilie. „Multe dintre ei sunt naive și nu au experiență în această muncă, așa că sunt arestați cu ușurință atunci când nu pot face diferența între clienți și informatorii poliției”, spune ea.
Kyi și alte prostituate se culcă în mod regulat cu polițiştii pentru a evita să fie arestate sau îi mituiesc. În schimb, ofițerii îi avertizează atunci când informatorii se află în zonă. „Face parte din joc în această industrie”, adaugă Kyi.
Covid-19 rămâne un risc. Cazurile au crescut în Myanmar de la câteva sute în august la cifrele actuale de aproape 40.000 de cazuri și 1.000 de decese. „Nu sunt îngrijoratî pentru mine, sunt îngrijorat că îl voi transmite familiei mele”, spune Hla. „Ne luptăm deja atât de mult și lucrurile se vor înrăutăți dacă ne vom infecta. Nu avem bani, așa că nimeni nu ne va trata”, este concluzia sa tristă.