Trei fraţi, crescuţi de bunica bolnavă după ce părinţii i-au abandonat: Nu am crezut că voi creşte trei nepoţi doar cu cartofi şi varză

O bunică în vârstă de 62 de ani din Bucureşti creşte trei nepoţi dintr-o pensie de 520 de lei. Stau cu toţii într-o garsonieră de doar 16 mp. Alexandru are 12 ani, Rebeca are 10 ani şi Mari are 8 anişori. Sunt cuminţi, învaţă bine, niciodată nu cer nimic. Sunt prea săraci să-şi permită să viseze sau să-şi dorească jucării, dulciuri, tablete, telefoane sau o vacanţă la mare.

Nu au apă caldă şi căldură, iar din puţinii bani care le intră în casă plătesc lumina, întreţinerea, gazele, cablul, cumpăra câteva medicamente şi dacă au noroc, şi facturile nu au fost foarte mari, rămân cu aproximativ 100 de lei pentru o lună. Din aceşti bani trebuie să cumpere mâncare, cele necesare pentru şcoală, haine şi încălţăminte.

Pe zi ce trece, bunica celor trei copii este tot mai bolnavă şi lipsită de puteri. Pentru binele lor, femeia a renunţat la medicamente. Doar că durerile devin insuportabile cumpără câteva pastile. Durerile de oase şi le tratează doar cu bucuriile care îi vin de la cei mici.

Alte articole

Daniela își caută mama care a abandonat-o la naștere: „Să-i povestesc totul despre mine și despre singurătatea din sufletul meu”

Moş Crăciun a venit mai devreme pentru şase copii care trăiesc într-un sat izolat din Apuseni. Bucurie mare înainte de Sărbători

Bunica suferă de coxartroză, artroză şi în plus este hipertensivă. Nu a mai ieşit din casă de un an şi jumătate. Se deplasează cu greutate pentru că durerile o chinuie la fiecare pas făcut. Are trei copii, doi băieţi şi o fată. I-a crescut singură cum numai ea ştie. Fiul cel mare este tatăl celor trei nepoţi. I-a abandonat şi nu a mai vrut să mai ştie nimic de ei. Nu i-a mai văzut de un an jumătate, nu dă un telefon, nu le aduce o jucărie de ziua lor, nu se implică în niciun fel în creşterea lor. Mama i-a abandonat şi ea cu ani în urmă. Au rămas doar cu bunica.

Pentru că se deplasează foarte greu, nepoţii sunt cei care fac cumpărăturile. Ei merg la magazin cu lista scurtă făcută de bunica pentru a cumpăra minimum necesar pentru a supravieţui. Carnea o văd rar, o dată la două luni. Când este reducere la magazinul din colţ, caută prin portofel şi cumpără trei pulpe de pui.

„În multe zile fac foamea, se culcă nemâncaţi. Niciodată nu am crezut că voi creşte trei nepoţi doar cu cartofi şi varză, aceeaşi mâncare non stop. E sărbătoare când luăm câte un tacâm de pasăre. Când este ofertă la magazin luăm un kilogram de pulpe, când este 5 lei kilogramul. Le tăiem pe jumătate şi le mâncăm, le mirosim mai mult. Asta rar, o dată la o lună şi ceva – două luni. Niciodată nu au avut un tort de ziua lor şi niciodată nu au fost la o aniversare„, spune bunica cu lacrimi în ochii.

Speranţa se vede încă pe chipurile copiilor. De la prima privire oricine observă contrastul puternic dintre cămăruţa îngustă şi întunecată şi ochii celor trei fraţi. Şcoala reprezintă pentru copii un punct de pornire spre o viaţă mai bună, o punte spre zile senine şi un vis măreţ. Se apropie şcoala şi cei trei copii nu au caiete, ghiozdane, cărţi, pixuri, haine, încălţăminte.

În ziua în care i-am cunoscut, copiii aveau în frigider o cutie de margarină, o sticlă de lapte, o roşie şi un castravete. Bunica a mărturisit că în acea seara probabil vor mânca nişte margarină pe pâine. Cu sufletul făcut bucăţi, am mers şi am cumpărat câte ceva pentru copii. Am luat câteva pulpe de pui, pâine, legume, fructe (banane, nectarine şi struguri), în speranţa că măcar în acea seara nu se vor mai culca flămânzi. La scurt timp am primit un mesaj de la bunica celor trei copii.

„S-au pus Rebeca si Mary pe roşii şi pe pâine şi mănâncă de mama focului. E a doua oară pe anul acesta când mănâncă roşii. Nu au mâncat fructe, nu dulciuri, carne nu mai vorbesc. Acum mănâncă struguri, n-au mâncat până acum. Nici nectarine… mănâncă din fiecare câte ceva, mănâncă, dar opresc şi pentru mâine. Duminică le voi face două copănele şi mai oprim si de Sf Marie copănele că e ziua lui Mary. Am plâns când am văzut pe faţa lor atâta bucurie că au şi ei fructe şi cărniţă”, ne-a scris bunica într-un mesaj după ce am plecat de la ei.

Nu rămâneţi indiferenţi, ajutaţi cum puteţi aceste suflete chinuite. Mergeţi la ei şi cumpăraţi-le mâncare, rechizite, haine sau încălţăminte. Peste câteva zile, copiii încep şcoala. Pentru ei înseamnă enorm orice ajutor, cât de mic. Cei care au posibilitate pot dona bani în contul deschis pe numele CHIRIAC RODICA, Banca Românească.

RO11BRMA0999100066610963