Elementele 110,111 şi 112 au fost denumite darmstadtium (Ds), roentgenium (Rg) şi copernicium (Cn).
Aceste elemente sunt atât de mari şi de instabile, încât ele pot fi create doar în laborator, după care se sparg în alte elemente extrem de rapid. Nu se cunosc prea multe lucruri despre ele, întrucât nu sunt suficient de stabile pentru a face experimente cu ele şi nu se găsesc în natură. Ele sunt considerate elemente „super grele” sau transuranium.
Copernicium, elementul 112, a fost denumit după astronomul polonez Nicolau Copernicus (1473-1543), care a sugerat primul că Pământul se învârte în jurul Soarelui, nu invers. Elementul super greu a primit numele său, pentru a-l onora.
Cercetătorul Sigurd Hofmann, cel care a descoperit copernicium, a creat primul atom al acestui element extrem de radioactiv în 1996, din coliziunea zincului şi plumbului. De atunci, au fost creaţi 75 de atomi de copernicium.
Elementul 111, denumit oficial roentgenium, a fost descoperit în 1994, când o echipă de la GSI a creat trei atomi. Roentgenium a fost denumit după fizicianul german Wilhelm Condrad Roentgen (1845 – 1923), scăpând, astfel, de numele său temporar unununium. Roentgen a fost primul care a produs şi a detectat razele X, în 1895, pentru care a câştigat şi Premiul Nobel.
Darmstadtium, noul element 110, care a avut temporar numele de ununnillium, a fost creat pentru prima oară în 1994 la GSI, în oraşul german Darmstadt. A fost descoperit de Peter Armbruster şi de Gottfried Münzenberg şi a fost creat prin ciocnirea unui izotop greu de plumb cu nichel-62, formându-se, astfel, patru atomi de darmstadtium.
Elementele 114 şoi 116, care au fost adăugate în tabelul periodic al elementelor în luna iulie 2011, îşi aşteaptă şi ele numele oficiale.