„Tricomoniaza vaginală este o boală infecţioasă cu transmitere pe cale sexuală, fiind, ca frecvenţă, a doua după infecţia cu HPV. Agentul patogen este un protozoar anaerob (trichomonas vaginalis) care se localizează cel mai frecvent la nivel vaginal, dar şi la nivelul uretrei, vezicii urinare sau glandei Skene”, a declarat, pentru ROMÂNIATV.NET, Irina Pacu, medic ginecolog.
Potrivit medicului, acestă boală cu transmitere sexuală se manifestă mult mai uşor la femei decât la bărbaţi, detecţia infecţiei fiind mai facil de descoperit la persoanele de sex feminin.
„Din punct de vedere clinic, pacientele afectate descriu secreţii vaginale abundente, galben-verzui, însoţite de senzaţie de iritaţie şi usturime locală. Organele genitale externe sunt intens inflamate, eritematoase şi edematiate. De obicei, infecţia are simptomatologie foarte zgomotoasă la primul episod, după care până la 50% din femei pot deveni asimptomatice. La bărbat, formele asimptomatice sunt peste 75%; în rest, ei acuză disconfort local însoţit sau nu de secreţii uretrale modificate şi jenă la contactul sexual. În unele cazuri pot apărea şi acuze din partea aparatului urinar, cu micţiuni frecvente, dureroase şi cu usturime uretrală atât la femei, cât şi la bărbat. Detecţia parazitului este mai facilă la femeie decât la bărbat”, explică Irina Pacu.
Ginecologul a precizat că „diagnosticul afecţiunii se face pe baza examenului clinic şi prin identificarea în laborator, prin teste specifice, a germenului patogen de la nivelul secreţiilor patologice (vaginale, uretrale)„.
Pentru a preveni îmbolnăvirea cu Tricomoniaza, medicul ginecolog sfătuieşte să se folosească metode contraceptive, şi anume prezervativul, şi să se limiteze numărul partenerilor sexuali.
„Pentru a reduce riscul contactării infecţiei cu Trichominas vaginalis sunt utile câteva măsuri profilactice: folosirea regulată a prezervativului, limitarea numărului de parteneri sexuali, limitarea contactului sexual ocazional cu parteneri necunoscuţi şi neinvestigaţi, consult medical la primele simptome şi iniţierea imediată a tratamentului sub supraveghere imediată”, a declarat, pentru ROMÂNIATV.NET, Irina Pacu.
În ceea ce priveşte tratamentul bolii cu transmitere sexuală, acesta este „medicamentos per os şi local cu antibiotice specifice infecţiei cu anaerobi (metronidazol, tinidazol) pe o durată şi cu doze individualizate fiecărui caz în parte şi conform cu prescripţia medicului. Este obligatoriu tratamentul simultan al ambilor parteneri. Contactul sexual este interzis până la terminarea tratamenului şi negativarea testelor diagnostice”.
Netratarea bolii, poate duce la complicaţii şi chiar la creşterea riscului de infecţie cu HIV.
„Deşi adeseori este considerată ca o infecţie absolut banală şi fără importanţă comparativ cu alte afecţiuni cu transmitere pe cale sexuală, consecinţele ei asupra sănătăţii tractului genital sunt importante: boala inflamatorie pelvină, infertilitatea prin obstrucţie tubară, durerea pelvină cronică, naşterea prematură şi creşterea riscului de infecţie HIV (prin inflamaţia locală vulvovaginală dată de infecţie)”, spune ginecologul.
La femeile însărcinate, această infecţie poate determina ruptura prematură de membrane cu avort sau naştere prematură.
Citeşte şi În fiecare an, mii de copile fac avort. Drama unei tinere care a luat cea mai grea decizie la 15 ani