Situaţia combinatului Oltchim, închis de aproape două luni, ascunde o realitate sumbră. În sudul ţării, o întreagă industrie stă să moară. Este vorba de sectorul petrochimic, în care Ceauşescu a investit miliarde de dolari.
Combinatul Doljchim s-a închis de câţiva ani, austriecii de la OMV au oprit producţia la rafinăria Arpechim, iar Oltchim mai aşteaptă încă un investitor care să-l salveze. De salvarea Oltchim depind nu doar cei 3.300 de salariaţi ai combinatului, ci alte mii oameni care muncesc la furnizori.
România mai este pândită şi de alte pericole. Asta pentru că modelul Nokia, care şi-a mutat fabrica din de la noi în Asia, riscă să se repete. Firmele multinaţionale pot decide oricând să plece din România. Aşa s-a ajuns, de exemplu, să mâncăm ciocolată Poiana produsă în Bulgaria. Iar din acest an putem cumpăra maşini Dacia din import, produse în Maroc.
Mai grav, şi unii patronii români încep să se mute din România. Ovidiu Tender a descoperit gustul afacerilor din Africa, pe care o apreciază tot mai mult. Pe drumul deschis de el calcă şi alte companii.
Un producător de pantofi din Bucureşti vrea să îşi mute fabrica în Senegal. Iar orice fabrică pierdută înseamnă şomaj, mai puţine încasări la buget şi cheltuieli sociale mai mari.