Actriţa Mihaela Juvara a incetat din viata luni dimineaţa din cauza unei suferințe pulmonare care nu-i mai permitea să umble mai mult de cinci metri fără să fie nevoită să se odihnească câte zece minute.
„În subsolul capelei de la Bellu era o liniște răcoroasă tăiată întâmplător de bâzăitul câtorva muște care dădeau târcoale morților acoperiți de giulgiuri în coșciugele deschise. Mihaela Juvara s-a stins din viață ieri la ora cinci dimineața, discret și probabil demn, așa cum a trăit. N-are sens să evoc clișeul lumii noastre înțepenite în viteză ca să spun că a fost dată uitării. Astăzi lângă sicriul ei, la slujba din capela rece, a fost doar mama mea și menajera ei împreună cu soțul. Eu am ajuns pe ultimele acorduri ale corului care răzbăteau prin ușa deschisă ce dădea către scările care coborau sub pământ.
A fost actriță a Teatrului Bulandra, deținut politic timp de doi ani de zile( victimă a absurdei și dureroasei „purificări” a dosarelor din anii cincizeci), mama unui băiat care a devenit crucea grea a părinților lui în această viață, bolnav fiind de o boală care nu te omoară, dar nici nu te lasă să trăiești. Apoi a fost profesoara care a pregătit pentru examenul de admitere la IATC, ATF și mai nou mult dezbătuta UNATC, zeci de actori. Ne-a pregătit pentru teatru în bucătăria de pe malul Dâmboviței unde fuma țigară de la țigară și ne învăța să dezlegăm texte, să înțelegem ritmuri și să ne însușim rigoare scenică. Avea o figură severă care venea mai degrabă din ciopliturile abrupte ale chipului decât din structura ei interioară. – N-am cunoscut pe nimeni care să fi suferit cum a suferit doamna Mihaela, rupe tăcerea femeia care i-a îngrijit pe ea, soțul și băiatul lor în ultimii ani de viață. Privim în tăcere figura liniștită din sicriu.
Mihaela Juvara avea o suferință pulmonară care nu-i mai permitea să umble mai mult de cinci metri fără să fie nevoită să se odihnească câte zece minute. Și totuși…de unde găsea această femeie strivită de viață resursele unui pozitivism molipsitor rămâne un mister care nu are cum să nu aducă în discuție credința și puterea ei vindecătoare. Doamna Juvara însoțea cu bucurie generoasă fiecare succes al meu. Primeam câte un telelefon tonic după vreo cronică de teatru sau apariție televizată, se bucura de câte un cântec și sunt sigur că toți elevii ei au fost acompaniați astfel. Universul ei s-a redus în ultimii ani de viață la apartamentul pe care l-a împărțit cu regizorul Valeriu Moisescu – și el victimă a condiției efemere a teatrului care își devorează autorii de parcă memoria lor i-ar afecta permanența – și cu un fiu bolnav care a devenit singura lor rațiune de a mai trăi. Universul ei interior, locul unde se nășteau zâmbetul și puterea de zi cu zi ale acestei femei pentru care respirația devenise o provocare, universul ei interior, deci, rămâne spectacolul sublim și inexplicabil al sufletului ei.
Mâine dimineață la ora 11, la cimitirul Bellu, trupul Mihaelei Juvara – actriță a Teatrului Bulandra, deținut politic, profesoară a zeci de copii deveniți actori, mamă disperată și întrupare a puterii salvatoare a spiritului uman, va coborî în groapă. Sufletul ei însă va zburda, în sfârșit, prin lume, părăsind apartamentul de care a fost legat o viață dureroasă în care a dat infinit mai mult decât a putut să primească. Celor cărora memoria doamnei Juvara le mai trezește vreo amintire li se adresează acest text și sunt invitați să-i aducă un ultim omagiu. Dumnezeu s-o odihnească…”, a scris Tudor Chirila pe blogul sau.
Îndrăgita interpretă din serialul „Fram – Ursul polar” a stat în temniţele comuniste pentru presupuse fapte de spionaj, fără ca măcar să fie judecată. Mihaela Juvara a fost arestată de securişti chiar în ziua în care avea loc premiera piesei „Oamenii de azi”. Au urmat anchete chinuitoare. Printr-un simplu proces-verbal, actriţa Mihaela Juvara a fost condamnată, în anul 1952, la 60 de luni de închisoare.
Acuzată de spionaj în favoarea Turciei, înaintea piesei „Oamenii de azi”, patru securişti au descins în cămăruţa unde stătea actriţa. Domiciliul era unul forţat, fiind evacuată, alături de familie, din casa lor, deoarece nu aveau un dosar social sănătos. Mama sa Georgeta a fost căsătorită cu generalul Petre Lazăr, aghiotantul Regelui Mihai.
„Stăteam singură în celulă. Din oră în oră mă trezeau şi mă chemau la interogatoriu. Eram bătută şi torturată până leşinam. Nu am rezistat, am cedat. Am semnat tot ce au vrut. Nimeni nu-şi permitea să fie viteaz la interogatoriu”, povestea Mihaela Juvara, potrivit adevarul.ro.
Doi ani fără 11 zile, Mihaela Juvara i-a petrecut închisă în penitenciarele Jilava, Ghencea şi Târgşor.
Foarte multe soţii de foşti miniştri au fost colege de temniţă cu aceasta: Elena Brătianu- soţia liderului liberal George Brătianu, Sanda Negropontes Tătărăscu, Elena Codreanu- soţia lui Corneliu Zelea Codreanu şi soţiile legionarilor Ion Moţa şi Vasile Marin.
Prietenă cu Maria Tănase, Mihaela Juvara a povestit că întreaga ei cariera a fost marcată de arestarea în dosarul de spionaj. Nu putea pleca în turnee în străinătate, iar de câte ori i se oferea să joace într-un film i se punea condiţia să adere la organizaţia Uniunea Tineretului Comunist. Înainte de 1989, a jucat în serialele „Răpirea frumoaselor sabine (1970)”- regia Adrian Georgescu, „Serata” (1971) – regia Malvina Ursianu, „Saltimbancii” (1980)- regia Elisabeta Bostan, „Croaziera” (1981) – regia Mircea Daneliuc, „Wilhelm Cuceritorul” (1982)- regia lui Sergiu Nicolaescu şi Gilles Grangier. De asemenea, a interpretat rolul soţiei lui George Joe Marcelloni, interpretat de Aurel Iosefini, în îndrăgitul serial „Fram- Ursul polar” (1983), în regia Elizabetei Bostan.
Mihaela Juvara a jucat şi alături de Maria Tănase în piesele „Horia” şi „Opera de trei parale”.