Tudor Chirilă este din nou critic pe Facebook. „Îmi pare rău că ministrul Vlad Alexandrescu a cedat presiunilor şi a demisionat. De fapt, mai corect formulat ar fi să spun că îmi pare rău că premierul Dacian Cioloş i-a cerut demisia. Îmi pare rău că prea puţini artişti l-au susţinut în demersurile oneste care au avut ca scop reformarea diverselor sectoare culturale. Este incredibil talentul pe care îl avem în a cuantifica eşecuri, incapacitatea noastră de a aprecia chestiunile pozitive. Îmi este tot mai clar că funcţionăm pe „găşti” şi „bande” şi că nivelul de organizare al „culturii române” este unul tribal, fundamentat pe ierarhii oculte, fără legătură cu transparenţa organizaţională, nicidecum cu modelul european.
Pentru mine, faptul că Alexandrescu a deranjat, prin diversele invitaţii la dezbatere, proiecte legislative sau modificări de ordonanţe, e un lucru foarte bun. Pentru că eu cred într-un îndemn simplu pe care l-am citit cândva la Syd Field (un autor american de cărţi despre scenaristică): „What doesn’t work shows you what works”. Pe scurt, dacă nu încercăm şi nu greşim (şi admit că Alexandrescu o fi făcut şi greşeli), rămânem la liniştea fesenistă care a consacrat şi consacră eşecul nostru ca ţară. Habar n-am care este soluţia la Operă. Ştiu sigur însă că nu liniştea de tip Adrian Năstase et comp care se va aşterne în curând, după ce se vor arunca nişte ciozvârte în curtea circului. Şi de fapt nu este vorba despre Operă, unde, repet, nu ştiu care este treaba. E vorba despre cultura română şi de subminarea celulelor care încearcă să repare, de către celulele infectate şi care infectează. Atâta vreme cât nu înţelegem că trebuie să facem pasul de la o societate de aranjamente (sintagmă pe care am preluat-o de la Lucian Boia) la una de reguli nu o să ne fie bine, o să ne fie doar rău şi vom privi amârâţi la „elitele” care ne batjocoresc. Riscăm să rămânem o naţie care se va îmbăta mereu cu succese întâmplătoare (care şi astea se împuţinează pe zi ce trece) în loc să ne preocupe soluţia pe termen lung. Nu ştiu de ce, îmi vine în minte finalul din „De ce trag clopotele, Mitică?”
Oricum, nu e totul pierdut: candidează Piedone şi Vanghelie:)) Şi se ocupă Dâncu şi o să fie bine. Vă rog să nu urlaţi prea tare în comentarii că îl treziţi pe Iohannis”, a scris Tudor Chirilă pe Facebook.
Ulterior, după desfăşurarea mitingului, acesta a mai scris:
”Astăzi la mitingul de susţinere pentru Vlad Alexandrescu am avut ocazia să îl întreb pe prim ministrul Dacian Cioloş de ce pune în balanţă o viziune (coerentă) asupra reformei în cultură cu managementul unui caz particular (Opera)? L-am întrebat de ce nu a tras la răspundere până acum pe TOŢI directorii de la Operă din ultimii ani? Până la urmă nu ministrul culturii trebuie să rezolve efectiv conflictul ci unul sau altul dintre directorii numiţi de el. Mi-a răspuns că proasta gestiune în cazul Opera ştirbeşte din prestanţa şi credibilitatea ministrului sugerând că de aia se impune demisia. L-am întrebat cum rămîne cu reforma, cu lucrurile bune din mandatul ministrului culturii. Părea că e mai important cazul Opera. Dar ce nu ne spune domnul Cioloş este că Opera e, de fapt, un pretext şi că în spatele acestei demiteri pare să se afle o agendă ascunsă. Pentru mine problema a depăşit deja sfera culturii. Este vorba de faptul că guvernul Cioloş face un joc politic. Al cui? Păi nu e limpede? Al sistemului, al mafiei transpartinice care nu vrea schimbare cu niciun preţ. Despre asta e vorba, fără subtilităţi inutile. Am apucat să-i spun domnului prim-ministru că nu pare să creadă nici dânsul ce spune. Avea aerul unui om obosit şi depăşit de evenimente. De apreciat că a venit în stradă. Probabil pentru că eram prea puţini:) Ca să închei într-o notă mai optimistă (deşi e cam greu): important e că am ieşit.
Mai nou se poartă tagurile. Şi ele spun o poveste simplă. La demiterea ministrului culturii câteva taguri ar arăta cam aşa: #ciolos #iohannis #dâncu #psd #pnl #saladeconcerte #rosiamontana #opera #nureforma şi lista poate continua spre clarificarea finală”.